România nu e singură: se dezvoltă într-un context geopolitic. Iar guvernul ei, bazat pe o majoritate de conjunctură, este atras de Est: din China, până în Rusia. Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ

E normal. Modelul statal preferat de USL este oligarhic: faimoşii "baroni", spre care curg acum resursele "descentralizării" prin OUG, sunt exponenţii unui etatism birocratic, care dă contracte clienţilor politici, sufocă iniţiativa privată prin taxare excesivă, cultivă corupţia şi are un singur coşmar: statul de drept, bazat pe o justiţie independentă. USL a încercat şi cartea Vestului. Vizite, tatonări, promisiuni, liste cu teme pentru acasă, după puciul de anul trecut.

Numai că graţiile Vestului se obţin cu altă reţetă: lege, transparenţă, stabilitate fiscală, controlul deficitelor. Şi valori euroatlantice precum libertatea economică, democraţia participativă, axată pe subsidiaritate, adică pe autonomia reală a comunităţilor de cetăţeni. Deocamdată, contractul politic major dintre România şi UE-NATO se menţine, inclusiv prin acordul cu FMI. Programul scutului anti-rachetă e în grafic. MCV continuă să preseze pe reformele din sistemul judiciar. Însă rolul nostru regional ca stat membru UE şi NATO e tot mai palid.

La oricâte eschive sau ofensive populiste s-ar preta, guvernul USL procedează (voluntar sau instinctiv) la schimbarea cursului nostru geopolitic. Fusesem, în anii din urmă, un actor al Parteneriatului Estic. Nu mai suntem. Iar rezultatul de la Vilnius a fost şi rezultanta pasivităţii diplomatice a României lui Ponta-Antonescu-Voiculescu. Am fost coiniţiatori (alături de Austria) ai Strategiei UE pentru regiunea Dunării: e un document aprobat şi bugetat de Comisia Europeană, cu scopul de a defini, în următorii ani, o macro-regiune economică danubiană. Şi de aici ne-am retras, nu oficial, dar faptic.

Sub pretextul luptei USL cu preşedintele Traian Băsesc