Victor Ponta a avut o sansa pe care niciun alt politician cu o astfel de ascensiune nu a avut-o. Nu datorita tineretii sale. Si Emil Boc a fost cel mai tanar premier. Si Mihai Razvan Ungureanu face parte din aceeasi generatie.
Ambii au ratat sansa de a puncta in istorie pentru ca, in primul rand, nu au avut viziune, program sau vreo mare idee, ceva care sa-i distinga de protectorul care i-a ales, i-a numit si i-a propulsat in fruntea unei majoritati parlamentare pregatita sa functioneze cu orice nume la Palatul Victoria.
In comparatie cu ei, Victor Ponta macar a ajuns premier gratie unor alegeri castigate in nume propriu, chiar daca pe baza unui fals si efemer proiect - Jos Basescu! Prea multe iluzii nu cred ca si-a facut nimeni despre ce mare vizionar sau reformator ar putea deveni Victor Ponta, insa acea nisa de noutate pe care ar fi putut-o specula era o sansa uriasa pentru un altfel de politica ori macar pentru un debut promitator.
Proiectul Jos Basescu l-a anihilat din prima zi, cand a semnat celebrul pact de coabitare, astazi scuipat din toate unghirile de toata lumea. Praful s-a ales si de marea promisiune a USL in numele careia Victor Ponta a fost numit in functia de prim ministru - "dreptate pana la capat" s-a evaporat odata cu intelegere dintre coabitantii de la numirea procurorilor sefi. Asa a sfarsit pactul dintre cele doua palate si a inceput acelasi vechi, etern si tern razboi al lui "ba pe-a ma-tii".
Aici Victor Ponta a si clacat definitiv. Cand a vazut ca s-a pacalit sau a fost tras pe sfoara de coabitant, cand s-a trezit ramas fara niciun proiect si fara bani in fata tarii, Ponta a primit ca o binecuvantare atacurile care au inceput sa vina dinspre Cotroceni.
A fost singurul lucru care il mai putea salva din ghearele protestelor pentru Rosia Montana, pentru gazele de sist, din fata esecurilo
