În timp ce UE trage tare să extindă legislaţia privind eficienţa energetică, autorităţile române caută alibiuri pentru a reduce, în primă fază, apoi pentru a elimina complet taxa de cogenerare, pe motiv că ar încărca factura la curent. Dincolo de orice s-ar ascunde în spatele unei astfel de intenţii, eliminarea acestei taxe ar dubla, în final, costul curentului şi ar creşte numărul consumatorilor captivi. Şi asta în ciuda tuturor declaraţiilor şi angajamentelor luate de România în faţa Comisiei Europene.

Cogenerarea înseamnă producerea combinată de energie electrică şi căldură. Mecanismul este următorul: energia electrică se produce din arderea gazelor naturale, care generează aburii ce învârt turbina. În cazul în care căldura din acest proces nu este redirecţionată către încălzirea populaţiei iarna şi a apei în timpul verii, ea se pierde. În aceste condiţii, trebuie găsite alte surse de energie pentru a produce căldura, ceea ce înseamnă pierderea eficienţei şi emisii toxice mai multe. Într-o perioadă cu mize uriaşe în domeniul energiei, în care statele europene caută resurse alternative pentru a-şi reduce dependenţa de gazele ruseşti, guvernanţii se gândesc să elimine o schemă prin care România să-şi creeze un sistem de producţie de înaltă eficienţă. Cum? Folosind argumentul populist al reducerii facturii la energia electrică.

Istoria taxei

Cronologic, lucrurile au curs firesc şi în UE, şi în România, până la un punct. Comisia Europeană a decis că, având în vedere avantajele cogenerării, trebuie aplicată o taxă (implementată prin Directiva 8 pe 2004), care să permită finanţarea investiţiilor într-un astfel de sistem. În România, taxa de cogenerare a fost introdusă de la 1 aprilie 2011, printr-un ordin al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Aceasta este inclusă în fiecare factură de energie electrică, este evidenţiat