Capitala RSS Moldoveneşti s-a numărat printre cele nouă oraşe din URSS unde în lunile octombrie-decembrie 1947 au fost organizate procese publice în cadrul cărora au fost condamnaţi 136 de prizonieri de război deţinuţi în lagărele sovietice.
Printre cei judecaţi erau 19 generali, 68 de ofiţeri şi 49 de soldaţi germani şi din ţările aliate. La procesul care a avut loc la Chişinău, pe 6-12 decembrie, au fost condamnaţi zece militari: trei germani (dintre care un general) şi şapte români (unul fiind colonel). Doi români au primit câte 20 de ani, ceilalţi opt prizonieri – câte 25 de ani.
Odată terminate luptele pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a împărţit şi şi-a asumat teritorii ale statelor învinse, a instalat în ţările ocupate regimuri pe placul ei, a obligat statele cotropite să-i plătească despăgubiri, a fost parte activă în procesul pentru condamnarea naziştilor, de la Nürnberg (1945-1946) etc.
Însă toate acestea au avut loc în afara graniţelor URSS, iar ideologii sovietici au sesizat că populaţia de rând, care a contribuit mult la victoria asupra fascismului, rămânea departe de bucuria victoriei şi a procesului de condamnare a fascismului.
DECISE DE PARTIDUL COMUNIST
Conducerea sovietică a înţeles (inclusiv pentru a obţine dividende politice) că era nevoie de organizarea unor acţiuni de amploare în interiorul URSS, pentru a-i pedepsi pe cei învinşi, ca cetăţenii simpli să simtă victoria asupra fascismului din interiorul ţării. Astfel, la doi ani de la terminarea războiului, la 6 septembrie 1947, la Moscova s-a decis organizarea unor procese judiciare publice pentru condamnarea prizonierilor germani şi a aliaţilor lor aflaţi în lagărele din URSS. Judecăţile trebuiau să se desfăşoare în lunile octombrie-decembrie a aceluiaşi an.
Pentru a atinge efectul scontat, asemenea procese urmau să aibă loc co
