În comparaţie cu rolul autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş, varianta Braşov-Bacău nu este decât o altă fundătură, pe unde, eventual, Hrebenciuc & fiul vor ajunge mai rapid, la ski, la Poiana Braşov.

Luptele politice pentru autostrăzi şi infrastructură au acaparat agenda publică. Recunoaştem, ne plasăm la nivelul unei discuţii de amatori, dar se pricepe cu adevărat la problemă? Există vreo persoană, think-tank, autoritate în domeniu, capabilă să medieze între raţiunile economice imediate (situaţia Renault, cel mai mare exportator, dornic să-şi menţină rentabilitatea printr-o cale de transport rapidă a produselor spre Vest) şi necesităţile de dezvoltare ale unui stat unitar, acela de a vedea regiunile istorice unite prin infrastructură, cu şanse egale pe harta investitorilor? Din păcate, în domeniul infrastructurii nu avem un Isărescu din lumea bancară. În absenţa acestei autorităţi, de la o zi la alta, fiecare baron sau sforar şmecher mai trage o linie colorată în roşu, albastru, cu punctuleţe sau liniuţe prin judeţ, oraş sau măcar pe aproape. E o luptă, evidentă, pentru viitor; cine va fi marginalizat şi cine nu, pentru următoarele decenii, care regiune, judeţ va avea şanse de prosperitate.

În contextul politic instabil, trecerea la coada priorităţilor a autostrăzii Est-Vest, de la Iaşi spre Târgu Mureş, ar putea însemna „niciodată” şi accentuarea decalajelor economice între Moldova şi sudul sau vestul României. Or, viziunea centralistă a fost mereu vinovată de stagnarea Moldovei. Până şi Emil Hurezeanu, mai informat şi echilibrat, departe de obişnuitele parti-pris-uri, în discuţia zilnică de la Digi 24, îmbrăţişează o perspectivă marginalizatoare pentru ansamblul Moldovei: „Am ajuns să facem autostrăzi în Moldova, înaintea celei dintre Piteşti şi Sibiu!”. O întrebare legitimă: de ce nu l-o fi indignat proiectul de autostradă spre Teleormanul lui Dragnea? @N_