Pentru cine nu știe, dar și pentru cei care au uitat, Tîrgul de carte Gaudeamus a fost ideea lui Mircea Nedelciu. Prima oară tîrgul s-a ținut la Casa Radio.

Părea – și era – cam prizărit. Lume puțină, încît nici în vis nu ți-ar fi trecut prin cap că în cîțiva ani avea să ajungă ce e. Din cînd în cînd, șefimea de la Radio își mai aduce aminte că Nedelciu, așa bolnav cum era, i-a bătut la cap cu un proiect care avea și cap și coadă, convingîndu-i pe scepticii care-i spuneau cu tonul triumfător al ipochimenilor lipsiți de imaginație: „Noi sîntem radio, nu editură!”. Mircea, care avea și talent la afaceri, nu numai la scris, le-a spus celor de la Radio care erau următorii pași pe care trebuia să-i facă acest tîrg, la care primii scriitori care s-au dus să facă lansări de carte au fost optzeciștii și prietenii lor. Cînd Nedelciu a murit, tîrgul a mers înainte tot mai bine, așa cum el și-l imaginase încă de la început, cînd cei de la Radio vedeau în Gaudeamus unii un moft, alții o corvoadă. Nu zic, acum, să-și schimbe tîrgul numele, dar pe afișul de la intrare ar trebui să existe și numele lui Nedelciu, ca omul care a avut ideea și nu s-a lăsat pînă cînd ideea asta n-a ajuns Tîrgul Gaudeamus. A doua chestie care mă enervează la fiecare ediție a tîrgului e că Radio România n-are un stand special cu cărțile lui Mircea Nedelciu și despre el, în colaborare cu o editură și cu Mira, soția lui. Cînd vrei să intri în istoria culturii române cu un tîrg de carte, nu-l ignori mitocănește pe cel care ți-a deschis ușa, convingîndu-i pe cei care nu vedeau decît un zid acolo unde el a desenat o intrare.

Pentru cine nu știe, dar și pentru cei care au uitat, Tîrgul de carte Gaudeamus a fost ideea lui Mircea Nedelciu. Prima oară tîrgul s-a ținut la Casa Radio.

Părea – și era – cam prizărit. Lume puțină, încît nici în vis nu ți-ar fi trecut prin cap că în cîțiva