Acum cinşpe – douăj’ de ani, fundaţiile erau numai bune să înmatriculezi pe ele maşini, că nu plăteai vamă, şi să primeşti donaţii de la europenii care ne plângeau de milă pentru crudul noroc de a fi trăit în comunism. Vremurile alea au trecut, dar fundaţiile au rămas, iar unii le folosesc pentru activităţi culturale sau, după caz, pentru a promova nişte personaje de-a dreptul îndoielnice. Spre exemplu, preşedintele CJ Prahova, Mircea Cosma, a folosit, zilele trecute, fundaţia pe care a înfiinţat-o prin anii ‘90, Societatea Cultural Istorică Mihai Viteazul, pentru a oferi nişte plachete. Pentru performanţa de a fi aproape condamnată penal pentru neglijenţă în serviciu, se acordă placheta Liei Maria Voicu, directoarea Muzeului de Istorie. Pardon, placheta a fost acordată pentru “contribuţia la lupta pentru unirea Basarabiei cu România”. Pentru performanţa de a fi fost deja condamnat… ba nu, tot pentru aceeaşi “luptă” s-a acordat placheta şi directorului adjunct Eugen Stănescu, inculpat în acelaşi dosar cu Lia Maria. După ce i-a onorat cu câte o plachetă pe cei doi inculpaţi de la muzeu, Mircea Cosma şi-a blagoslovit cu o, plachetă şi secretara, “care militează de 15 ani pentru unirea Basarabiei cu România alături de Consiliul Judeţean Prahova”.
Îi amintim lui Mircea Cosma că, în toţi cei 15 ani de militantism, Veronica Dănilă a beneficiat de salariu, sporuri şi diurnă pentru zecile de deplasări în care a mers nu ca voluntară, ci ca angajată a CJ Prahova, prin juma’ din lumea asta, pe bani publici. După atâta efort, merita o plachetă, nu? Din câte am aflat noi, cei trei au în comun mult mai mult decât lupta pentru unirea Basarabiei cu România. Ei au în comun lupta pentru propăşirea a două fundaţii: “Mihai Viteazul” şi “Constantin Stere”. Sau poate e doar o întâmplare că mare parte din angajaţii consiliului județean şi ai instituţiilor din subordine, timp de a
