Am descoperit încă o dată, cu ocazia zilei de 1 Decembrie, că românii sunt patrioţi, nu glumă.
În primul rând, ne plac foarte mult tancurile, prevăzute cu capete de militari în ele. Femeile aproape că plângeau când le vedeau trecând prin faţa lor. Bărbaţii se încordau un pic. Parcă şi vedeau scene din războaie, în care ai noştri îi băteau pe turci. Şi asta în inferioritate numerică, aşa cum ne-am bătut noi, în toată istoria noastră. Aşa s-a născut şi prima maximă de 1 Decembrie: „Cine e împotriva tancurilor nu e patriot. Iar mă-sa e o curvă!”.
Tancurile, ca tancurile, dar să ştiţi că ne plac şi puştile alea pe care le-au tot vânturat militarii la paradă. Creştea inima în patriot atunci când vedea că armata a scos puştile alea bune la defilare. Iar ne simţeam mândri că suntem români, mai ales că astea erau şterse de praf şi date cu vaselină, ca să lucească în soare.
Nu vă mai spun de drapel. Şi p’ăsta l-am redescoperit duminica trecută. Era acolo unde îl lăsasem anul trecut. Revin la tancuri, pentru că cele prevăzute cu drapel erau cele mai apreciate de pensionarii nostalgici. Ne-au plăcut şi avioanele de luptă, dar spre ele s-au uitat cei mai curajoşi, pentru că exista riscul să se prăbuşească pe mulţime. Parcă la capitolul avioane n-am prea fost patrioţi, dar când au apărut militarii cu grenadele alea din noua generaţie ne-a revenit sentimentul de iubire de ţară. Iar caii au fost bomboana de pe tort. Păi, cât ne-au ajutat pe noi animalele astea, în luptele din trecut? Păcat că n-au putut să treacă şi câteva vapoare de luptă pe sub Arcul de Triumf şi asta nu pentru că nu se găseau soluţii de plutire pe asfalt, ci pentru că le-a vândut Băsescu.
Chiar nu ştiu ce-am face noi de Ziua Naţională, dacă n-ar defila armata pe străzi, mai ales că, din cauza frigului, nu putem să ne retragem în grătare cu mici, aşa cum facem când dăm de greu. Şi aşa aju
