Elena Balla s-a angajat în 1966 la Ţesătura şi a urcat treaptă cu treaptă până a ajuns directoare pe Centrala industriei uşoare. Femeia ştie tot despre cum se pot face banii în această afacere şi spune că e o prostie că au închis fabrica, pentru că putea rămâne profitabilă. Din trei în trei luni îi raporta lui Ceauşescu: „Era rău de tot. Când urla o dată, te înspăimânta. Toţi tremurau în faţa lui”. Profitul Fabricii Ţesătura era aşa de mare încât îl ascundeau de Ceauşescu, pentru a nu le fura banii. Izmenele de cowboy erau făcute la Iaşi.

Una dintre cele mai puternice femei din Iaşi din perioada comunistă a acceptat să vorbească în exclusivitate cu reporterii săptămânalului 7EST despre acele vremuri. Începând cu anul 1982 şi până la revoluţie, Elena Balla a condus, în calitate de director general, Centrala Industriei Bumbacului Iaşi ce avea în subordine 12 întreprinderi din Moldova, printre care şi defunctele Ţesătura Iaşi sau Moldova Tricotaje. Răspundea cu funcţia pentru 28 mii de muncitori. A a vut şansa să fugă din ţară dar nu a putut să-şi lase familia în urmă. În zilele noastre, celebra Ţesătura nu mai există. Chiar dacă după Revoluţie tehnologia întreprinderii era în ton cu cea vestică. A fost demolată făcând loc unui proiect imobiliar.

Calitate excepţională

Elena Balla şi-a început cariera ca simplu inginer în 1966. A ajuns la Moldova Tricotaje, întreprindere care producea pe bandă rulantă lenjerii de corp pentru bărbaţi, femei şi copii. La mare căutare erau treningurile şi hanoracele care din punct de vedere calitativ excelau. Şi traseul Elenei Balla continuă graţie profesionalismului de care a dat dovadă. Câştigă în anul 1982 postul de director general al Centralei Insdustriei Bumbacului. În acel an, producţia era de 120.000 de produse finite pe zi.

Izmene pentru americani

Exporturile mergea