Trebuie avut insa in vedere ca practica CJUE in materie pare sa indice insa o alta abordare,diferita de cea adoptata in Romania. Astfel, privind lucrurile din perspectiva retailer-ului, voucher-ul primit de la consumator si apoi „decontat” cu producatorul este in fapt o plata partiala incasata de retailer pentru produsul din promotie. Cu alte cuvinte, retailerul se afla in pozitia de a incasa pretul intreg al produsului, partial de la consumator si partial de la producator.​„Emiterea de cupoane valorice direct consumatorilor poate fi insotita de riscuri care pot fi usor omise de agentii economici, mai ales datorita faptului ca aceasta practica devine din ce in ce mai frecventa in retailul modern. Calificarea cuponului valoric in sensul aplicarii legislatiei fiscale si aspectele relevante din punct de vedere al dreptului concurentei sunt doar unele dintre considerentele care trebuie sa insoteasca orice decizie privind emiterea unui cupon valoric direct consumatorilor.”

In retailul modern, campaniile promotionale pe baza de cupoane valorice (cunoscute sub termenul deja autohtonizat de vouchere) sunt din ce in ce mai des intalnite, imaginatia departamentelor de vanzari din cadrul agentilor economici care activeaza in acest domeniu fiind de multe ori debordanta. Pe cat de bogata este imaginatia creatorilor de instrumente promotionale pe atat este de dificila reglementarea acestora de catre legiuitori, mai ales in contextul unei piete unice europene si mai ales avand in vedere evolutia extraordinara a comertului electronic.

Subiectul central al prezentului demers jurnalistic este un anumit tip de campanie promotionala pe baza de vouchere, care, din perspectiva problematicii variate pe care o ridica, se preteaza unei analize pluri-disciplinare: campanii promotionale pe baza de vouchere emise de producatori direct catre consumatorii finali.