Între 1778 şi 1830, boierimea craioveană începe să renunţe la obiceiurile cu caracter particular oltenesc. Apar în peisaj „corturile nemţeşti“, umbrelele, tot astfel cum pantofii, „şuhurii“ înlocuiesc condurii de Ţarigrad. Boierii angajează guvernante şi bucătărese străine. Totul e supus schimbării.
Articolul „Oraşele oltene şi, mai ales, Craiova pe pragul vremilor nouă“, publicat în Arhivele Olteniei, din iulie - august 1925, sub semnătura lui N. Iorga, ne dezvăluie o imagine a boierimii supusă schimbării. Epistolele trimise Casei Hagi Constantin Pop din Sibiu de la 1778 până la 1830 creionează foarte bine imaginea protipendadei olteneşti de la „începuturile timpurilor nouă“. Viaţa socială era strălucitoare, dar pata de culoare aveau să o dea „modele nouă aduse din Sibiu, din Viena“, care se amestecau cu vechile datini. „Rădvane, carăte englezeşti, butci, «cu coperiş dinaninte», cu «drugii modă de Beciu», naimod, văpsite roşu sau în alte colori bătătoare la ochi şi căptuşite cu «flus» străbăteau străzile prăfoase sau noroioase“. Şi la ospeţe mesele încep să arate altfel. „Se dădeau mese cu tacâmuri şi şervete de cele nouă. Se aşezau, pentru plăcerea oaspeţilor, între farfuriile de porţelan «pui de lămâie şi de năramză cu rodul lor sau cu flori» în lăzi. Păhărele «caranfile», «buteluri» sânt de «criştal» gros. În sticluţe se vede untdelemn, care vine din Provenţa sau din Luca. Câte o zaharniţă uriaşă, un «aufsaţ», «naimod», şi el, cu o «dumbravă şi cu jigănii», cum obişnuiesc de le fac, şi de argint, se ridică în mijlocul mesei. Sfeşnice de argint răspândesc lumina lumânărilor albe, care nu sunt de său. Să bea vin «muşcatu», de Frontignan, vin de «Şpan», de Spania, în care se înting pişcoturi dă cele lungi. «Rozolul de Breslau», cel de Franţa, aperitivul epocei, fac gust de mâncare. Se cronţăne după masă «confeturi» şi «condite». Din ciubuce se fumează taba
