PAGINA CU SCRIITORI
Matei FLORIAN
Încet, în tihnă
La început, aş vrea să ningă. Să ningă mult, dar ştiţi, mult mult mult, să ningă cu fulgi mari şi să fie frig, cât să-ţi îngheţe nasul, cât să-ţi sufli în palme ca să le încălzeşti, cât să te superi pe fes, că îţi fuge veşnic de pe urechi şi îţi ajunge în creştetul capului. Aş vrea să ningă câteva zile şi câteva nopţi, iar fulgii să îţi intre în ochi şi, pentru o vreme, să nu mai vezi altceva decât un cer zbârlit, plin de făpturi mici care tot coboară şi coboară spre tine. Apoi, aş vrea ca ninsoarea asta să acopere totul - pătura aia proaspătă, mare şi albă, pe care spiriduşii o aşează peste pământ şi străzi, atunci când nu îi vede nimeni. Mi-aş mai dori o pojghiţă subţire de gheaţă, care să ţi se frângă sub tălpi, mi-aş dori să port o haină care să foşnească, iar zăpada să scârţâie în timp ce eu foşnesc. Mi-aş dori să simt că trebuie să le cer iertare spiriduşilor, pentru că las urme în marea lor de alb, mi-aş dori să am steluţe pe tălpile bocancilor, iar ele să se întipărească clar şi să rămână în zăpadă pentru multă, foarte multă vreme, cât să ştiu că am mai trecut pe acolo, cât să ştiu că ăia sunt paşii mei. Aş mai vrea ca într-o zi să nu mai ningă, să treacă un vânt tăcut printre brazii uriaşi şi doar de acolo, ca un miracol încremenit, să se scuture şi să plutească pudra aia fină şi aurie din care, atunci când dormi, se nasc cele mai frumoase vise. Aş mai vrea să aud nişte păsări, ştiţi, păsările alea mici, cu burta verde, pe care nu le vezi decât rar, dar care au un fel de a-ţi spune că e linişte şi că e bine. Aş
vrea să fie linişte şi să fie bine, să se însereze încet, soarele să se furişeze tiptil, dincolo de lucrurile văzute, noaptea să fie de sticlă, sticla să fie străvezie, să aud cum latră câinii de departe şi să mă îndrept spre casă printr-o zăpadă albastră. Aş v
