Nelson Mandela s-a afirmat în anii 50 ai secolului trecut, ca un lider al luptei împotriva politicii de segregare rasială a conducerii sud-africane de atunci.
El a petrecut 27 de ani în închisoare, fiind eliberat în 1990, după o campanie mondială de proteste. Distins cu premiul Nobel pentru pace în 1993, Mandela a fost cel dintâi preşedinte de culoare al Africii de Sud.
A fost ales în 1994, în primul scrutin prezidenţial la care au participat alegători de toate rasele. Nelson Mandela şi-a încheiat mandatul în 1999 dar a rămas o personalitate respectată în întreaga lume.
Puţini oameni au mobilizat asemenea mulţimi. Puţini oameni au stârnit atât de mult entuziasm şi admiraţie, ca Nelson Mandela. Cântăreţi şi actori celebri, şefi de stat şi de guvern au râvnit să-i strângă mâna şi l-au adulat. Pentru ei, Nelson Mandela a fost un simbol al libertăţii.
Fiu al unei căpetenii de trib, Mandela s-a răzvrătit încă din anii studenţiei împotriva situaţiei umilitoare pe care o îndura populaţia de culoare din Africa de Sud. Naţionaliştii aflaţi la putere au instaurat regimul de Apartheid, prin care s-a promovat segregarea rasială şi supremaţia minorităţii de origine europeană.
Negrii au fost excluşi din viaţa politică, iar drepturile cetăţeneşti li s-au redus dramatic. În anii 50, la abuzurile puterii, Mandela a răspuns prin luptă. Prin proteste, dar şi prin acte de sabotaj, pe care le-a pus la cale ca lider al aripii armate a Congresului Naţional African.
Orice formă de opoziţie era însă aspru pedepsită. Aşa a ajuns după gratii şi Nelson Mandela, în 1962. A fost condamnat la 5 ani de închisoare, dar un an mai târziu a primit pedeapsa pe viaţă, pentru trădare. A fost încarcerat pe o insulă, unde erau trimişi prizonierii politici şi pus să muncească într-o carieră de piatră. 27 de ani a stat închis Mandel
