Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com
Este cunoscut faptul că boala Parkinson se poate manifesta în diferite moduri, semnele şi simptomele definitorii fiind, în general, tremorul de repaus, încetinirea mişcărilor, dificultăţi de menţinere a echilibrului, înţepenirea sau rigiditatea membrelor, diminuarea expresivităţii feţei şi a clipitului etc. Sunt şi persoane (cazul prietenei dvs.) la care boala Parkinson se manifestă preponderent prin dezvoltarea gradată a unui mers încet, cu paşi mici, târşâiţi, cu spatele încovoiat şi, uneori, cu tendinţa de a cădea. În stadiile tardive ale bolii, muşchii pot deveni imobili, determinând dificultăţi în iniţierea mişcărilor. Acest aspect este deosebit de frustrant, deoarece transformă şi cele mai simple gesturi în lucruri dificil de efectuat şi consumatoare de timp. Rigiditatea musculară apare, de obicei, la nivelul membrelor şi gâtului, iar când aceasta devine severă, limitează amplitudinea mişcărilor. Spre exemplu, scrisul persoanelor cu Parkinson de tip rigid devine, deseori, extrem de mic şi, în plus, multe dintre ele prezintă probleme de limbaj sau intonaţie. Aşadar, putem vorbi despre persoane cu Parkinson la care tremorul nu este o condiţie obligatorie, dar pentru care rigiditatea în mişcări reprezintă, din păcate, atingerea unei etape tardive de boală, consecutivă unei evoluţii rapide, ce poate lua forme invalidante. Sigur, se ştie că acest proces patologic este determinat de degenerarea progresivă a neuronilor în regiunea cerebrală care controlează mişcările muşchilor. Perioada de timp implicată în acest proces variază mult, bolnavii putând avea ani întregi de viaţă activă după debutul bolii, în timp ce pentru alţii, evoluţia poate fi mult mai rapidă.
În privinţa tratamentului sunt mu
