Titlul ar putea să vă deruteaze, dar precizez de la început că nu intenţionez să ştirbesc cu nimic valul de speranţă creat de prezenţa în România a delegaţiei chineze, cu ocazia Forumului economic China-Europa Centrală şi de Est. Spun asta pentru că, după 23 de ani de indiferenţă prostească faţă de una din pieţele de mare calibru pentru economia noastră înainte de 1990, evenimentele de săptămâna trecută pot fi primul pas serios într-o colaborare cu adevărat importantă pentru România. Am fost întrebat, de curând, cine sunt cei vinovaţi de pierderea unei astfel de pieţe, la fel cum s-a întâmplat cu cele din Rusia, India, America de Sud, etc. Vinovăţia aparţine clasei politice post-decembriste, conducătorilor acestei ţări, care, din varii motive, au pus interesele politice înaintea celor economice: unii pentru a nu fi etichetaţi drept comunişti, alţii din credinţa naivă sau interesată că salvarea vine din Occident; din nefericire, Uniunea Europeană nu a avut niciodată intenţia de a ne deschide altă piaţă, în locul celor pierdute, transformându-ne în consumatori disciplinaţi.

Colaborarea cu un partener cu un potenţial teribil cum este China poate fi una din soluţiile de relansare economică pentru noi. Discuţiile privitoare la implicarea firmelor chineze în construcţia de autostrăzi sau a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă mi se par încurajatoare, în domenii în care posibilităţile autohtone de finanţare sunt minime. Reprezentanţii companiilor chineze BAOTA Petrochemical şi JUNLUN Petroleum au semnat o scrisoare de intenţie în vederea participării consorţiului chinez la procedura de vânzare a Oltchim; se pare că ar fi ultima şansă de salvare a combinatului din Râmnicu Vâlcea. Din linia de credit de 10 miliarde dolari pusă la dispoziţie de China firmelor private din Europa Centrală şi de Est, am putea apuca şi noi o halcă, cu condiţia să „ne mişcăm foarte repede”