Trei cărţi ale Yrsei Sigurdardottir – “Ultimul ritual”, “Cenuşă şi pulbere”, “Suflete damnate” – apărute în româneşte şi prezentate la această rubrică au conturat profilul unei scriitoare complexe, pentru care thrillerul este o modalitate de a pătrunde profund în sufletul omenesc. O a patra naraţiune, apărută de curând, “Îmi amintesc de tine”, adaugă nuanţe revelatoare la portretul acestei autoare islandeze, pe care unii o consideră “regina romanelor poliţiste nordice”.

Doi soţi, Garoar şi Katrin, şi prietena lor Lif se aventurează într-un sat părăsit, Hesteyri, unde au cumpărat o casă în paragină, pe care vor să o restaureze şi să o transforme în pensiune.

Un proiect ambiţios.

Însă, de la început, atmosfera e neliniştitoare. Vasul care îi aduce pe ţărmul sălbatic are de înfruntat valuri primejdioase, în izolata aşezare telefoanele mobile nu au semnal, un frig pătrunzător le taie elanul de a se apuca urgent de treabă.

Din primele ore pe care le petrec în acest loc se confruntă cu semne ameninţătoare – văd urmele de paşi ai unui copil, berea pusă la rece într-un pârâu dispare, cineva le presară în cale cochilii de scoici, se aud şoapte ininteligibile, câinele care îi însoţeşte este mai tot timpul într-o agitaţie inexplicabilă. Treptat-treptat, eroii sunt cuprinşi de panică, se cred sub influenţa unor substanţe psihoactive, având halucinaţii. Mai mult, descoperă un schelet într-o hrubă.

În acelaşi timp, în orăşelul Isafjorour, o grădiniţă este vandalizată. Poliţista Dagny şi psihiatrul Freyr sunt chemaţi să cerceteze locul pentru a-l afla pe făptaş. Amândoi chestionează martori de diverse vârste, scotocesc prin arhive, prin fişiere de computer, examinează fişele unor pacienţi cu probleme – unii dintre ei îşi provoacă singuri răni, sau se sinucid din motive greu de elucidat.

Acţiunea se complică şi mai mult – investi