Preot loan ŞTEFĂNESCU
Zicea Lucian Blaga: “Opreşte, Doamne, trecerea. Ştiu că unde nu este moarte, nu este nici iubire, dar totuşi opreşte ceasornicul cu care ne măsori destrămarea”.
Ceasornicul nu poate fi oprit. Vine momentul când Dumnezeu ne va chema pe fiecare la Sine. Şi pentru momentul acela e important să fim pregătiţi. Să nu fim scocotiţi printre cei fricoşi sau printre necredicioşi. Să fim socotiţi, chiar aşa cu puţina noastră credinţă şi cu puţinele noastre fapte bune, vrednici de a intra măcar în tinda raiului.
Un vrednic Patriarh al Constantinopolului, Atenagoras, un vlădică vestit, plin de evlavie şi înţelepciune, bătrân fiind, a fost dus să se trateze la o clinică în Elveţia. Clinica respectivă era înconjurată de pădure şi se sate protestante. Dimineaţa, Patriarhul Atenagora se plimba pe lângă pădure şi ţăranii care mergeau la lucru îl vedeau. Şi-au dat seama că au de a face cu un om deosebit. Şi se apropiau cu drag de el. Şi într-o zi, când directorul clinicii i-a spus: “Sanctitatea vostră, acum noi nu mai avem ce vă face… Numai bunul Dumnezeu.” Şi s-a pregătit să meargă acasă. Au crezut că se va întrista Patriarhul că merge acasă să moară. Dar, dimpotrivă, el s-a bucurat, pentru că mulţimea ţăranilor care îl vedea zilnic s-a adunat acolo, la clinică, în faţa lui, ca să-i binecuvânteze. Şi a zis directorul clinicii: “Cum, Sanctitate! Oamenii aceştia sunt protestanţi; ei nu au cultul preotului, şi nici al icoanelor? Cum se face că iată au venit cu toţii aici? Şi le-a zis Patriarhul: “Ştiţi cum, domnule director? Oamenii aceştia au intuit un lucru: că pentru mine moartea nu-i altceva decât o poartă prin care Cel nemuritor mă cheamă de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”.
Aşa se întâmplă cu orice om bun şi credincios când îi vine ceasul.
Ceea ce trebuie să ştim este faptul că suntem cu toţii “călători” pe acest pământ.
