Acum 40 de ani, Henry Kissinger lansa o întrebare: „Dacă vreau să dau telefon în Europa, pe cine sun?”. Cu alte cuvinte, are UE o politică externă proprie şi dacă da, ce loc joacă Parlamentul European, singura instituţie ai cărei membri sunt direct aleşi prin vot democratic de cetăţenii uniunii, în definirea şi implementarea acesteia? Vineri, 6 decembrie 2013, am avut plăcerea de a asista la dezbaterea organizată de Biroul de Informare al Parlamentului European în România în parteneriat cu Centrul Infoeuropa al Ministerului Afacerilor Externe, cu tema: „Politica externă a Uniunii Europene şi rolul Parlamentului European în cadrul acesteia”. Timp de aproape două ore, cei patru invitaţi, Marian-Jean Marinescu, membru al Parlamentului European (grup politic PPE), membru al Comisiei pentru transport şi turism şi membru al Delegaţiei pentru relaţiile cu Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Muntenegru şi Kosovo, Victor Boştinaru, Membru al Parlamentului European (grup politic S&D), membru al Comisiei pentru Dezvoltare regională şi al Comisiei pentru Petiţii, vicepreşedinte al Delegaţiei pentru relaţiile cu Republica Populară Chineză, Radu Podgorean, Secretar de stat pentru Analiză Politică şi Relaţia cu Parlamentul, Ministerul Afacerilor Externe, şi Dan Petre, Director general Institutul Diplomatic Român, au adus în discuţie teme din actualitatea ultimelor săptămâni încercând să răspundă la o întrebare veche de peste 40 de ani, lansată de Henry Kissinger şi sugestiv adusă în discuţie astăzi de moderatorul evenimentului, Luca Niculescu: „Dacă vreau să dau telefon în Europa, pe cine sun?”. Cu alte cuvinte, are UE o politică externă proprie şi dacă da, ce loc joacă Parlamentul European, singura instituţie ai cărei membri sunt direct aleşi prin vot democratic de cetăţenii uniunii, în definirea şi implementarea acesteia? Pentru a răspunde la această întrebare, am ales 10 ide