„Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor“, sfântul Nicolae este sărbătorit în fiecare an la data de 6 decembrie atât prin săvârşirea Sfintei Liturghii închinate sfântului cât şi prin împărţirea de daruri între noi, făcând trimitere directă la dra­gostea Sfântului Nicolae pentru oamenii nevoiaşi dar în mod special faţă de copii.

Acesta a trăit pe vremea cunoscuţilor împăraţi persecutori ai creştinilor Diocle­tian şi Maximilian (284-305) şi datorită vieţii sale pustniceşti dar mai ales a nespusei sale bunătăţi a fost ales arhiereu. Cu frică de Dumnezeu, a propovăduit cu multă îndrăzneală dreapta credinţă, fapt ce a dus la întemniţarea şi supunerea lui la multe chinuri alături de alţi creştini. Anul 313 avea să aducă însă libertatea creştinilor prin Edictul de la Milano dat de împăratul Constantin, iar cei ce erau închişi pentru mărturisirea credinţei lor au devenit oameni liberi şi împreună cu aceştia şi Sfântul Nicolae. Nu peste mult timp, în anul 325, datorită multei sale înţelepciuni a luat parte la primul Sinod Ecumenic combătând învăţătură greşită a lui Arie. Cum era de aşteptat Dumnezeu nu a lăsat nerăsplătită multa lui credinţă, dându-I astfel darul facerii de minuni. O primă minune înfăptuită de acesta este legată de cei trei oameni nedreptăţiţi şi aruncaţi în temniţă datorită unei mărturii mincinoase a cuiva. Rugându-se la Sfântul Nicolae pentru a fi scăpaţi de la moarte, acesta le-a venit în ajutor arătându-se în vis împăratului Constantin şi arătându-I cu de-amănuntul motivele greşite pentru care aceştia erau întemniţaţi şi osândiţi la moarte, scăpându-le astfel viaţa. De asemenea, cunoscută este şi salvarea omului căzut în miez de noapte de pe o corabie în mare şi care, cerând ajutor Sfântului Nicolae s-a trezit cu hainele pline de apă în mijlocul casei sale, dar şi salvarea celor trei fete sărace ce urmau a fi date de tatăl lor spre a duce o v