DEVOTAMENT Fiica sa este cea care o îngrijeste. Are 35 de ani si un copil în întretinere si, de aceea, trebuie sã meargã la lucru. Sustine însã cã ar fi inuman sã o lase pe mama sa închisã în casã, ore în sir, de vreme ce aceasta este dependentã de ea. “Nu poate sã facã nimic, este imobilizatã la pat. Un om

NECAZ Familia unei femei de 64 de ani, din Husi, se chinuie, de un an de zile, sã îi convingã pe cei îndrituiti sã ia decizii de faptul cã aceasta are nevoie de un însotitor, fiind imobilizatã la pat ca urmare a unor boli grele de care suferã.

Fiica sa este cea care o îngrijeste. Are 35 de ani si un copil în întretinere si, de aceea, trebuie sã meargã la lucru. Sustine însã cã ar fi inuman sã o lase pe mama sa închisã în casã, ore în sir, de vreme ce aceasta este dependentã de ea. “Nu poate sã facã nimic, este imobilizatã la pat. Un om în vârstã si bolnav. Eu îi dau mâncare, eu o ajut cu nevoile, cu medicamentele. Nu mi-e greu deloc, pentru cã e mama mea. A cãzut la pat de acum un an de zile. Problema este cã am si eu un copil de crescut, trebuie sã muncesc, dar cum sã fac? Sã o închid în casã si sã plec la serviciu? E ca si când as lãsa-o intentionat sã moarã”, spune Gabi, fiica sa.

“De ce pentru altii se poate accepta un însotitor, iar pentru mama, nu?!”

NEDUMERIRE Femeia este încadratã în grad de handicap “accentuat”, are diabet zaharat tip II, hipertensiune, dar si tetraparezã ataxicã. De un an de zile ea stã imobilizatã la pat si depinde de cei din jur. Rudele acesteia au fãcut demersuri pentru ca ea sã fie reevaluatã pentru a putea beneficia de un însotitor, dar, spun acestea, comisia a considerat de fiecare datã cã starea sa nu se încadreazã în rigorile prevãzute de cadrul legal. “Are un venit de 560 de lei, din care o mare parte se duce pe medicamente. Vorbeste cu greutate si este hrãnitã de mine. E atât de dureros cân