Știm că încă nici n-a venit Moș Nicolae, acel sfînt cu un fetiș ciudat pentru nuiele și încălțăminte, dar n-am vrea ca sărbătorile să vă ia pe nepregătite, cum o fac ninsorile din decembrie cu autoritățile. Pînă după revelion o să fiți sătui de sărbători, dar din fericire nu sînt decît o dată pe an. Sau de două ori, dacă pui și Paștele. Sau de trei ori, dacă mai pui și noul Black Friday autohton.

1) Portocalele – Între Crăciun și portocale e o legătură intrinsecă, încît putem afirma liniștiți că „lerul“ e, de fapt, un regionalism maramureșean pentru portocală. Undeva, în niște laboratoare din SUA, o echipă de geneticieni lucrează la un hibrid între portocală și scorțișoară, ca să-i vîndă apoi esența sub formă de distilat de Crăciun. În România se cumpără atît de multe portocale în preajma sărbătorilor, încît copiii din Grecia sau din ce țară s-or importa fac carență de vitamina C pe timpul iernii. Le luăm noi pe toate, nu mai rămîne nimic. E surprinzător că încă n-am creat un set de tradiții în jurul acestui fruct, cum ar fi de - cojitul portocalei în a treia zi de Crăciun, cînd toată familia se adună în jurul bradului și mănîncă pentru prima dată un aliment vegetal care nu a stat la fiert două ore în aceeași oală cu patru kile de porc.

2) Porcul – Este incredibil cît de bine ne pricepem ca nație la gătit porci, dar cît de rudimentari sîntem încă la a-i ucide. Și nu mă refer aici la adormirea cu gaz a animalului, pe un pat de trandafiri, în timp ce un copil de cor îi cîntă Ave Maria. O soluție foarte elegantă ar fi adaptarea porcului la a fi ucis de Crăciun prin metoda pavloviană. De-a lungul vieții, de fiecare dată cînd îl hrăniți, duceți-vă cu un cuțit la gîtul animalului, ca să asocieze amenințarea morții numai cu lucruri pozitive. Data viitoare o să vină la tăiat cu un zâmbet pe față. Oricum, dacă ești copil crescut la oraș trăiești cu impresia