Curtea Constituţională din Republica Moldova a decis că limba română şi cea moldovenească sunt identice. „E prea straşnic!” sau despre cum era să-l piardă Parisul pe Ghenadie Popescu.
Curtea Constituţională din Republica Moldova a decis că limba română şi cea moldovenească sunt identice. Mă bucur sub formă de o amintire.
Era în octombrie 2009, la Paris. Ghenadie Popescu primise o rezidenţă de creaţie din partea „Frasq -La rencontre de la performance”, un festival internaţional dedicat practicilor contemporane de performance, instalaţii, happening, intervenţii în peisaj. Ghenadie Popescu ştiţi cine e: cel care a împins o mămăligă uriaşă între Chişinău şi Iaşi. S-a rostogolit apoi cu bicicleta de la Chişinău la Nisa. Şi cu roaba de la Naslavcea la Giurgiuleşti. Ghenadie Popescu, sculptorul de mămăligă, dandy în costum de rafie.
În 2009 l-am ajutat, prin ICR, să obţină viza de Franţa şi m-am dus să-i văd performanţa artistică la spaţiul Le Générateur. Am stat la taifas. Parisul nu era un capăt de ...ţară, ca pentru Brâncuşi. Parisul putea fi un ceaun strivitor, o fiertură care sau îţi tăia pofta de mâncare sau îţi schimba gustul, pe vecie.
Ghenadie Popescu (FOTO frasq.com) obişnuia să stea într-un picior. Strategia lui concretă ca să iasă deasupra supei, călduţe. „Dacă sunt confortabil, deja mă simt inconfortabil”. Tot ce i se întîmpla la Paris, avea un fel de noimă simplă, palpabilă, cu miez la vedere. Prietenia cu japoneaza Tsuneko Taniuchi, artistă invitată ca şi dînsul, pe care a ajutat-o să-şi facă mobila pentru instalaţie. „E un fel de bunică de la Agapia, care se uită serios la oameni”. Nu şi-au vorbit în nicio limbă, nicio trebuinţă. Japoneza de peste 50 de ani îl fascinează prin „forma pe care o ocupă în spaţiu, prin felul cum se uită la mine, de jos în sus”.
Ghenadie Popescu s-a plimbat şi s-a tot plimbat prin Paris. Pînă într-o
