Prostituţia, desigur! Un proiect de lege, trecut deocamdată de comisiile parlamentare, a stârnit în Franţa o adevărată furtună. Nu e vorba de interzicerea prostituţiei, ca în Suedia în 1999, ci de penalizarea clienţilor. O cenzură, aşa zicând, economică.

Propunerea a venit din partea unei doamne, fireşte, şi i-a ridicat împotrivă pe nişte domni, fireşte. Scriitori, cei mai mulţi, domnii au semnat o petiţie de protest. În definitiv, literatura a avut dintotdeauna în prostituţie un subiect generos şi bine vândut. Îndeosebi în secolul al XIX-lea, romanul a făcut bani buni de pe urma subiectului cu pricina. Maupassant şi Zola, în Franţa, Dostoievski, în Rusia, s-ar întoarce în mormânt dacă ar afla de proiectul deputatei franceze.

În România, ultimii care se duc la bordel sunt Petru Dumitriu într-un capitol al „Cronicii de familie“ şi C.Ţoiu în romanul „Barbarius“. S-a întors din drum, în schimb, Radu Cosaşu: acţiunea uneia din povestirile sale se petrece chiar în noaptea în care regimul comunist închide bordelurile bucureştene din Crucea de Piatră. (Crucea cu pricina exista încă în anii 1956-1957, când, ca student, am locuit de partea cealaltă a străzii Dudeşti, dar mitologia ei sordidă se pierduse).

Educaţie sexuală

Interzicerea celei mai vechi profesii din lume ridică numeroase probleme de ordin juridic, moral, social şi, dacă ne gândim la rolul pe care prostituţia l-a jucat adesea înainte de introducerea în şcoală a educaţiei sexuale, putem adăuga problema iniţierii sexuale a adolescenţilor.

Perspectiva morală a aparţinut, în trecut, bisericii. Când suedezii au votat legea, şi-au amintit că în secolul al XVI-lea prostituatele din ţara lor erau arse pe rug. Feminismul a înlocuit religiosul după Al Doilea Război Mondial, mai întâi în SUA, apoi şi în Europa. Trupul femeii nu trebuie considerat o marfă, reclama Simone de Beauvoir, bunica femi