- Editorial - nr. 239 / 6 Decembrie, 2013 Noi, cei romani de-un gand si de-o credinta, din 1990 incoace ne aflam mai mereu in vartejul ametitor si ingrijorator al amenintarilor mascate, uneori prea directe, impotriva rostului nostru, ca majoritari, in acest loc, Ardealul, in care Bunul Dumnezeu ne-a lasat, ca neam. Din 1990 incoace traim vremuri in care tot ce-i national romanesc, tot ce ne apartine ca natiune, dusmanii autonomisti si revizionisti pun in cumpana, chiar si pamantul stramosesc, mereu petindu-ne, cu dorinta acaparatoare, hotarele Ardealului. Cu o subita dragoste de pamant ardelenesc, lacomi cu multi bani vor veni sa cumpere, de la 1 ianuarie 2014, in voie, fara oprelisti, pamantul romanesc, pamantul nostru, al celor care, cu documentele vremii in mana stapanim mosia mosilor si stramosilor deodata cu temeinicia drepturilor noastre istorice si etnice. Nu-i destul, oare, ca pe unele "portiuni geografice romanesti, dintre hotarele tarii, se gasesc «enclave» care se datoresc actiunii constiente de colonizare, anume infaptuita pe vremuri, in scopul intreruperii continuitatii noastre geografice, lingvistice si istorice, si, mai ales, urmarindu-se actiuni brutale de maghiarizare fortata, intreprinsa de guvernele sovine de la Budapesta”? Acum, la inceput de secol 21 si de mileniu trei, Guvernul roman a hotarat, fara sa gandeasca prea mult, sa dea pamantul tarii, cucerit de inaintemergatorii romani prin lupte crancene pentru vatra strabuna si prin sange varsat, primului venit, unor viitori latifundiari cu pungile pline cu bani, impotriva vointei, de fapt, a taranului roman, de cand se stie neajutat, apasat, desconsiderat! Pamantul acesta romanesc, inca dinainte si de pe vremea voievodatelor lui Gelu, Glad si Menumorut, dinaintea navalirilor, "cu voievozi de neam”! Pamantul Ardealului independent, caci la Ardeal ne referim, in mod deosebit, spre care toti ochii l