Nelson Mandela a murit la vârsta de 95 de ani şi a lăsat în urmă istoria unui personaj care a reuşit atenueze ura dintre negri şi albi inclusiv prin sport.

În 1995, la un an după ce a ieşit din închisoare, punând capăt unei detenţii de 25 de ani, Mandela a susţinut organizare de către Africa de Sud a Campionatului Mondial de rugby, convins că turneul final va fi un punct de referinţă pentru statul african. Aşa s-a şi întâmplat. "Sportul are puterea de a schimba lumea, de a inspira, de a uni oamenii" era crezul fostului preşdinte sud-african, exprimat chiar la startul competiţiei. În Africa de Sud, rugbyul era un sport al albilor, puţini negri având acces la el. De altfel, în 1995, la naţionala Springboks, cum e denumită cea a Africii de Sud, era un singur sportiv de culoare.

Chester, singurul negru din lot

Numele lui? Chester Williams, cel care până de curând a fost antrenorul Timişoarei, aducând acesteia două titluri de campioană a României. Chester e un om important în istoria rugbyului sud-african, fiind al treilea negru care a ajuns la naţională. Mandela şi-a dat seama că poate creea o punte de legătură între albi şi negri şi întîi i-a convins pe cei oamenii de culoare să accepte Springboks ca pe naţionala întregii Africi de Sud, iar apoi pe albi să accepte noul imn al ţării, care până atunci era doar un imn de protest al amselor de culoare. Mandela i-a acordat o atenţie deosebită lui Williams, care din cauza unei accidentări a fost inclus în lot abia după faza grupelor. “M-a invitat la masă acasă la el înaintea turneului, dar şi de câteva ori după Cupa Mondială, atunci când l-am vizitat împreună cu restul familiei mele”, şi-a amintit Chester (foto jos).

Albii l-au aclamat

Africa de Sud a dominat atunci turneul final şi a ajuns până în finală ajutată de Chester Williams, care în sferturi a marcat patru eseuri contra reprezent