Dezvoltarea economica regionala si oaia ratacita, Romania (I)
„Presedintele Obama urmareste sa creeze o atitudine noua a liderilor regionali, in care mai vechile temeri de rusi ascunsi sub paturile est-europenilor, raman doar fantome ale trecutului", a declarat un oficial american din echipa presedintelui SUA, la Praga, la semnarea acordului Statele Unite-Rusia, New Start, la 8 aprilie 2010.
Virtutile regionalizarii economice sunt pretuite, pretutindeni. In America de Nord, Canada, SUA si Mexic au semnat in 1992 acordul NAFTA, de creare a unui spatiu economic integrat. O organizatie continentala de 25 de state latino-americane (SELA, 1976) si alte trei subcontinentale (CARICOM, grupul ANDIN si MERCOSUR) functioneaza in America de Sud. Trei comunitati economice impart continentul Africii, in vest (CESAV), zona centrala (CESAC) si sud (SADC). O mai veche asociere regionala din Asia de Sud–Est este ASEAN, din 1967, iar APEC (Cooperarea Economica Asia-Pacific), un forum creat in 1989, grupeaza 21 de natiuni din jurul Pacificului, India, Pakistan, Mongolia, Laos, Costa Rica, Panama etc. vor sa i se alature. Statele subcontinentului indian sunt grupate in Asociatia Sud-Asiatica pentru Cooperare Regionala (SAARC). Lumea araba este si ea subregionalizata economic, proeminente sunt Consiliul de cooperare din Golf, creat in 1981 si Uniunea Maghrebului, in 1989.
Proximitatea geografica si, nu in ultimul rand, viata, experienta si aspiratiile comune, au facut din cooperarea regionala un vehicul de teren redutabil, pe drumul accidentat al crizei mondiale actuale.
In Europa occidentala, impreuna cu „Planul Marshall”, pus la dispozitia europenilor in 1947 de un mare presedinte al Americii, Truman, cooperarea regionala a fost unul din cele doua motoare ale refacerii postbelice. Lectie solida pentru mai tarziu, insasi istoria Uniunii Europene a inceput
