De ce mai avem învăţământ de masă când meditaţiile egalează ca valoare contribuţia statului în salariile profesorilor? În anii terminali, în 20-30 de şcoli bune din Iaşi, aproape toţi elevii se prepară la Matematică şi Română. La minim 500 de cadre didactice implicate în piaţa paralelă, veniturile totale sunt de peste 3 milioane de euro pe an, exact cât cheltuie statul pentru salariile oficiale. Au apărut profesori care nici nu mai predau la şcoală, ci doar în particular.

Piaţa meditaţiilor concurează aproape de la egal la egal învăţământul de masă, mai ales la clasele terminale ale ciclurilor de învăţământ: a IV-a, a VIII-a şi a XII-a. În şcolile şi liceele de elită, aproape toţi elevii învaţă cu profesor în particular. Dacă luăm în calcul un preţ minim de 50 de lei pe şedinţă, la o singură meditaţie pe săptămână de elev, piaţa ieşeană a meditaţiilor urcă la peste 3 milioane de euro pe an. E calculată suma minimă, estimând numărul celor care se prepară la 6.500 de elevi, dintr-o populaţie şcolară în tot judeţul de circa 120.000 de elevi.

Cel mai mare venit declarat la Fisc de un profesor a fost de peste 91.000 de lei în ultimul an, ceea ce înseamnă un câştig lunar de 9.000 de lei, deoarece anul de învăţământ are doar 10 luni. Pentru profesori, adevărata „pâine albă” se câştigă din orele ţinute în particular, nu din salariul de la şcoală, astfel că implicarea în clasă e tot mai redusă.

Se observă un fenomen nou: apar profesori care n-au predat niciodată în şcoli, specializându-se în cursuri la domiciliu.

Două ore de meditaţii în particular ajung şi la 80 de lei. Pentru două obiecte, părinţii plătesc până la 600 de lei lunar de fiecare copil

Nu a predat nicio zi

Nicoleta se apropie de 35 de ani şi a terminat facultatea în urmă cu aproape un deceniu. A absolvit Litere, secţia de română-franceză, dar nu a predat la c