- Egal de frumoasă şi talentată, Gabriela Melinescu a părăsit România pentru a se stabili în Suedia. Un pogon de magie şi strălucire s-a pierdut prin plecarea ei. Poetă de excepţie, muză inspiratoare mult preţuită şi iubită de Nichita Stănescu, căruia i-a fost un timp tovarăşă de viaţă, şi-a lăsat tiparul făpturii în sufletul prietenilor şi cititorilor ei. Din fericire, de la o vreme, Gabriela Melinescu se întoarce acasă prin cărţi de memorii, romane şi numeroase traduceri din limba ţării care a adoptat-o, recunoscându-i statutul artistic şi cultural. În pragul Crăciunului, "zâna călătorită pe-o stea" ne dăruieşte o evocare tulburătoare a unor sărbători care nu şi-au pierdut lumina şi taina, în ciuda timpului care a trecut -
Pletele mamei
Crăciunul a fost şi este mereu marea sărbătoare a copiilor, simbolizând naşterea unui timp nou, după o perioadă de efort şi îndurare.
Bucuria Crăciunului nimeni n-o poate stinge din viaţă, e o bucurie secretă în corp şi suflet, crunt încercată sub vitregia istoriei, mai ales pentru oamenii care au trăit înrobiţi după Cortina de fier, obligaţi să adopte ateismul ca "religie nouă". Dar şi în zilele noastre, libertatea a adus un nou duşman al bucuriei Crăciunului: comercialismul, incultura materialismului, teroarea de a pieri în mijlocul maselor de oameni înnebuniţi de obligaţia de a cumpăra şi a vinde tot ce se poate cumpăra şi vinde: adică totul.
Pentru mine, Crăciunul din creier şi din inimă este mereu legat de o imagine eternă din primii ani în care am apărut pe pământ. Era un timp plin de angoasă, foamete şi frica de a pieri sub jugul în care toate popoarele din imperiul roşu gemeau. Era după un război îngrozitor, din care România ieşise rănită şi umilită de moarte, în lanţurile care-i vor atârna greu, decenii întregi.
Eram în braţele tatălui meu Ioan şi el tocmai desfăcea ziarul pe ca
