Spiritul sărbătorilor ne-a copleșit pe toți. De vreo douăzeci și patru de ani. S-au micșorat pensiile, s-au mărit taxele, impozitele și amenzile, circulăm pe aceleași drumuri proaste, iar Pițurcă ne sfidează de parcă a câștigat naționala la zaruri (mai știi?). Pe la spital e bine să nu ajungi, din mai multe motive, iar de la 1 ianuarie prețurile mai mari ne pândesc precum tâlharii la colț de stradă și abia o bătaie de la jandarmi ne mai revoltă un pic. După ce v-am spus toate astea, credeți că ne agităm noi pentru amărâtul ăla de brad din centrul orașului, de care ne puteam lipsi liniștiți, că erau vreo doi pe la primărie, cu rădăcini, pe care îi puteam împodobi de să stea mâța-n coadă? Sigur că nu. Ce dacă e de plastic, închiriat pe niște bani frumoși și… aproape invizibil? În fond, ne-am declarat ecologiști, deci bine că nu s-a mai tăiat niciun brad din pădurile patriei ca să-l aruncăm după o lună de zile, cât ține nebunia asta cu sărbătorile de iarnă. Ca să nu mai zic de când nu s-au mai inventat bancuri atât de bune precum cele pe seama nevinovatului ornament – brad e, totuși, cam exagerat. Și ce merităm, dat fiind că ciordim și distrugem tot ce ne iese-n drum? Important, și asta o știe orice membru de partid cu pretenții la o funcție publică, e să nu se interzică manelele, grătarele și ceea ce pică în caz că nu curge.

Spiritul sărbătorilor ne-a copleșit pe toți. De vreo douăzeci și patru de ani. S-au micșorat pensiile, s-au mărit taxele, impozitele și amenzile, circulăm pe aceleași drumuri proaste, iar Pițurcă ne sfidează de parcă a câștigat naționala la zaruri (mai știi?). Pe la spital e bine să nu ajungi, din mai multe motive, iar de la 1 ianuarie prețurile mai mari ne pândesc precum tâlharii la colț de stradă și abia o bătaie de la jandarmi ne mai revoltă un pic. După ce v-am spus toate astea, credeți că ne agităm noi pentru amărâtul ăla de br