Ultimii 23 de ani au trecut fără să simt că schimbările au fost atât de rapide şi radicale, aşa cum poate ar percepe un român, plecat din ţară de tot atâta vreme şi când ar veni prin vizită nu ar mai recunoaşte unde e casa părinţilor, pentru că a fost încadrată de vreun turn de sticlă, construit lângă parohie. În ceea ce priveşte infrastructura rutieră, nu s-a întâmplat mare lucru, toată lumea a văzut. Am dat cu maşinile în toate gropile şi ne-am înjurat de toţi sfinţii în pelegrinările noastre care s-au vrut cât mai rapide; au fost peticite nişte străzi, în timp ce s-a furat cât s-a putut; au fost reparate nişte drumuri afectate de inundaţii, care nu s-au rupt atât de des pe vremea când se împădurea şi nu se despădurea; au fost lărgite nişte drumuri europene sau au fost asfaltate nişte drumuri comunale, astfel încât, conform datelor statistice publicate de Ministerul Transporturilor, lungimea totală a Drumurilor Publice, în anul 2012, ajungea la 84185 km, cu 1799 km mai mulţi faţă de anul 2010 şi cu 482 km mai mulţi faţă de anul 2011. La categoria Drumuri Europene, situaţia a stagnat la lungimea de 6188 km, atât în anul 2010, cât şi în anul 2011, iar pentru anul 2012 constatăm o foarte mică modificare de 75 km. Poate că pe viitor nah, să sperăm că ritmul de lungire a kilometrilor modernizaţi va creşte proporţional cu absorbţia fondurilor europene şi aplicarea măsurilor de renovare a localităţilor şi legăturilor dintre ele. Din lungimea totală a drumurilor publice, se desprinde de asemenea, informaţia AUTOSTRĂZI. Planuri peste planuri, naţionale, regionale, de dezvoltare sau subdezvoltare. Cert este că, tot la coadă suntem indiferent de toate forţările de a fi eficienţi. Nici nu mai trebuie să mai obosesc să mai caut date concrete din alte ţări. Păi, când vreodată o să ies din ţară, într-o vizită până la vecinii din vest şi când mă întorc să văd terminat un kilometru