“Education is the most powerful weapon which you can use to change the world.” / “Educaţia este arma cea mai puternică pe care o putem folosi pentru a schimba lumea.” (Nelson Mandela)

18 septembrie 1998. Universitatea Harvard conferă diploma sa onorifică (honorary degree) lui Nelson Mandela. Este a treia recunoaştere de acest prestigiu, în istoria Universităţii, după cele acordate lui George Washington şi Winston Churchill.

Am fost acolo, în Yard. Timpul toamnei de aur vibra, suspendat în sine însuşi, în magică rezonanţă cu cei peste 25000 asemenea mie, aflaţi acolo. Părea că aura lui Madiba ne trasfigurase pe toţi, trimiţând asupra noastră, cu simplitatea, modestia şi forţa nepământeană a zâmbetului său mereu senin, îndemnul plin de încredere de a fi noi înşine mai curajoşi, mai puternici şi mai buni. Asemenea lui, cel transfigurat, la randu-i, de aproape trei decenii petrecute în închisoare pentru a-şi vedea împlinit visul său înalt: Africa de Sud - liberă de apartheid, demnă şi respectată în lume.

“Never, never and never again shall it be that this beautiful land will again experience the oppression of one by another and suffer the indignity of being the skunk of the world.” ("Niciodată, de-acum înainte, acest tărâm frumos nu va mai permite oprimarea oamenilor de către oameni, şi eticheta nedemnă de a fi ruşinea lumii") (http://www.anc.org.za/show.php?id=3132)

Cu viaţa sa drept pildă, îndrăznesc să cred că şi schimbarea paradigmei Educaţiei în România este – acum, în timpul nostru – perfect posibilă. Dacă Mandela a putut face ceea ce a făcut, nu văd de ce eu, împreună cu generaţia timpului meu, nu putem trece Şcoala ca sistem din secolul XX in secolul XXI, la un sfert de secol de când veacul XXI curge deja în clepsidre. Cât de încremenită în proiect poate fi România "de lemn", şi cât de versaţi pot fi "rinocerii Romîniei de lemn", pe