Trupa lui Reghecampf s-a chinuit teribil în prima repriză, cît timp l-a avut în teren pe bătrînul ratangiu Tatu, dar a rezolvat meciul după pauză, cînd a marcat şi puştiul Tîrnovan, în vîrstă de doar 18 ani.

Steaua nu mai cîştigase de o lună şi jumătate, iar Oţelul de fix o lună. Meciul din Cupă trebuia însă să aibă o cîştigătoare, indiferent de modul în care urma să se întîmple. Reghecampf a preferat însă să-şi menajeze mulţi jucători de bază, în frunte cu Szukala, Tătăruşanu, Latovlevici şi Chipciu, dar a preferat o formulă clasică, 4-4-2, cu două vîrfuri de careu. Dincolo, celălalt neamţ, cel autentic, Ewald Lienen, n-a odihnit pe nimeni şi a făcut echipa-tip.

De la Lemn Tănase la Lemn Tatu!

A rezultat un meci echilibrat, cu o primă mare ocazie de partea oaspeţilor. Rîpă a dormit în ghete la centrarea lui Iorga, iar Marquinhos, aflat în spatele lui, a preluat şi a şutat periculos (15).

Steaua a suferit şi pentru că tandemul Kape-Piova a rulat în gol, statura lor nefiind pusă în valoare de nici o centrare de pe benzi, unde Reghe a preferat să-i aibă pe Iancu şi pe Tatu, dar dispuşi pe benzi cu piciorul de bază în interiorul terenului, astfel că centrările au lipsit cu desăvîrşire.

Chiar şi aşa, Steaua putea marca în minutul 34. Bourceanu a şutat în stil Pirlo o minge aflată în mişcare, balonul a lovit bara, după care i-a venit perfect lui Tatu, dar din 10 metri, singur cu poarta goală, a preluat porecla neagră a lui Tănase şi a devenit el Lemn Tatu.

Salvatorul de serviciu, Piovaccari

La pauză, Reghe a făcut ce trebuia să facă de la început, l-a trimis pe vitezistul Popa în dreapta şi l-a trecut pe stîngaciul Iancu în stînga. După numai 59 de secunde a ieşit gol. Rîpă a centrat bine, ajutat de spaţiul pe care Popa i l-a creat, iar Piovaccari l-a executat uşor cu capul pe Brăneţ. Nu acelaşi lucru l-a reuşit Iorga, în celălalt