Absenţa lui Dumnezeu este, de fapt, tema centrală a thrillerului „Numai Dumnezeu iartă“ / „Only God Forgives“, regizat de danezul Nicolas Winding Refn şi turnat în capitala Thailandei.
Noaptea la care se referă titlul cronicii (parafrază după cel al melodiei hit a lui Murray Head din 1984, „One Night In Bangkok“) este cea metafizică, a absenţei lui Dumnezeu şi a dezintegrării omenescului din fiinţele umane, pe linia unor titluri aparţinând lui Antonioni („Noaptea“) sau Rossellini („Era noapte la Roma“).
Bangkokul descris de regizorul danez Nicolas Winding Refn este populat de fiinţe elementare, aproape arhetipale, mişcându-se într-o lume care pare a se fi întors înainte de legea biblică a talionului. Nu „dinte pentru dinte“ este logica lanţului de răzbunări arătat de film, ci mai degrabă cea afirmată de arhaicul Lameh, din neamul lui Cain: „Am ucis un om pentru o rană a mea şi un tânăr pentru o vânătaie. Că de şapte ori este răzbunat Cain şi Lameh de şaptezeci şi şapte de ori“ (Geneză 4).
Un maestru al violenţei
Danezul Nicolas Winding Refn, născut în 1970 şi activ în cinema din 1996, este un star relativ recent al filmului de autor şi al cinemaului de artă, mai ales după câştigarea premiului de regie la Festivalul de la Cannes din 2011, pentru excelentul thriller „Cursa“ / „Drive“.
El a ales să inoveze în interiorul filmului de gen (poliţist, thriller, istoric etc.), ţintind astfel o dublă penetrabilitate: la critică şi la publicul larg. Astfel, Winding Refn şi-a statuat una din mărcile stilistice: violenţa extremă, pusă pe ecran într-un mod ultrastilizat – trăsătură pe care o va rafina şi în filmele următoare.
Atmosferă de Lynch
„Numai Dumnezeu iartă“ a fost prezentat de distribuitori ca o reluare a „reţetei“ de succes din „Cursa“ (bazându-se, în primul rând, pe prezenţa aceluiaşi actor principal, Ryan Gosling). În realitat
