Obiectivul reunificării românior de pe ambele maluri ale Prutului a fost enunţat de preşedintele Traian Băsescu folosind două momente simbolice, parafarea Acordurilor de la Vilnius de către Republica Moldova şi sărbătorirea cu fast, la Bucureşti, a Zilei Naţionale într-un an care marchează 95 de ani de la Unirea din 1918.

A treia ocazie a venit odată cu decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău de a recunoaşte limba română drept limbă oficială în Republica Moldova, moment folosit din plin de preşedinte pentru a-şi arăta satisfacţia în direct, la oră de vârf. Ocaziile speciale în care proiectul a fost anunţat şi apoi întărit, plus modul fără echivoc în care a fost formulat, au plasat ştirea pe primul loc în toate publicaţiile.

Anunţând un asemenea proiect, preşedintele şi-a asumat câteva riscuri. Pe plan european, astfel de abordări nu sunt îmbrăţişate cu căldură. Dar, ce poate Europa să-i facă lui Traian Băsescu în afara câtorva declaraţii anonime scăpate pe surse? Problemele interne ale Europei sunt uriaşe, vin alegerile în primăvara lui 2014, iar eşecul aproprierii Ucrainei de UE, a provocat o criză uriaşă la Kiev. Aşa că, numai de declaraţiile lui Băsescu nu are Europa timp să se ocupe.

Pe de altă parte, la Chişinău partidele din coaliţia pro-europeană se simt ameninţate de astfel de declaraţii care dau apă la moară propagandei comuniste. Şi în Republica Moldova vin alegerile, iar parafarea de la Vilnius nu însemnă că lucrurile au devenit ireversibile. Liderii partidelor de la Chişinău nu s-au raliat deloc proiectului definit de Traian Băsescu şi este clar că se feresc cât pot să fie asociaţi cu ideea unionistă. Însă, parafarea de la Vilnius a dat încredere majorităţii cetăţenilor Moldovei că visul european este realizabil şi că drumul început va duce cu adevărat spre Uniunea Europeană. Aceşti oameni cărora li s-a oferit perspectiva europeană