În “Notă la ediţia întâia” din volumul “Antologia epigramei româneşti”, ediţia a II-a, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 2007, semnată “Autorii”, George Corbu, Valerian Lică şi George Zarafu, nişte monştri sacri, vorbesc despre “o poetică a epigramei”. Nu, nu există aşa ceva. Încă nu a scris nimeni o astfel de poetică. Şi nici nu cred să-şi pună cineva problema unei estetici a epigramei. Hai, să fim serioşi! Ce e aia “poetica epigramei”? Autorii ridică la acest rang nu ştiu ce păreri, considerente, teorii şi alte fiţe din diverse “prefeţe şi studii introductive” care deschid unele din cele aproximativ 50 de antologii de epigrame care s-au publicat până acum. Ei bine, tocmai aceste prefeţe şi studii “se constituie în ceea ce am putea defini, fără exagerare, o poetică a epigramei”, susţin “Autorii”. Ba, pardon, cu exagerare!
Antologia
apare sub egida Uniunii Epigramiştilor din România (preşedinte, George Corbu; ceilalţi doi sunt şi ei prin preajmă), fiind prefaţată de Valeriu Râpeanu, o prefaţă din 2004, pe care autorii o reţin şi la ediţia a doua, din 2007, deşi este aşa şi aşa, mai mult fadă. În fine, nu asta e problema. Modest ca întotdeauna, Râpeanu n-o fi vrut să facă cine ştie ce concurenţă spiritului care fierbe în miile de epigrame antologate. Şi, atunci, a dat o prefaţă intenţionat ştearsă, modestă, mediocră. Deloc şters, nicidecum modest, doar la fel de mediocru este şi primarul Buşteniului, Emanoil Savin. Finalul îi aparţine. Probabil că nu gratis.
După
caseta tehnică (tehnoredactor, coli de tipar etc.) deci când, normal, cartea, orice carte, se termină, iată că în asta mai apare ceva. Sunt opt pagini cu 13 poze alb – negru din Buşteni (primăria şi hotelul Alexandros, proprietăţile primarului) şi din Bucegi (Sfinxul, Babele, Crucea – ca şi proprietăţile primarului). În şase dintre poze apare edilul Savin, banderolat în tricolor, p
