Unirea cu Basarabia este din ce în ce mai prezentă în spaţiul public românesc. Preşedintele ţării a propus, ca viitor proiect de ţară, reîntregirea României, prin unirea Republicii Moldova cu ţara mamă. Dar prea puţin sau deloc s-a vorbit de Basarabia de Sud sau de Bucovina, teritorii istorice româneşti care se află acum în componenţa Ucrainei.
Astfel, în ultimii ani, problematica comunităţii româneşti din Ucraina a ocupat un loc secundar în discuţiile referitoare la românii din jurul graniţelor ţării, din diverse considerente. Atât situaţia complicată a comunităţii româneşti cât şi lipsa de viziune a statului român, care a cedat constant în negocierile cu statul Ucrainian, au făcut ca românii din Ucraina să se simtă uitaţi de autorităţile de la Bucureşti şi să cedeze în faţa presiunilor constante ale autorităţilor ucrainene. Unul din cele mai importante elemente de presiune, care a funcţionat mai ales în Sudul Basarabiei şi parţial în Bucovina, a fost divizarea comunităţii româneşti în cea moldovenească şi cea românească. Astfel prin instrumente de tipul lui Anatol Fetescu, vârful de lance al modovenismului programatic în Ucraina, a fost creată minoritatea moldovenească, distinctă de cea românească. Operaţiunea a fost una de succes deoarece, în Sudul Basarabiei, conform recensământului din anul 2001, s-au declarat etnici români un număr de 734 de cetăţeni, iar marea masă a vorbitorilor de limbă română s-au declarat etnici moldoveni. Peste 130 000 de cetăţeni ai regiunii Odesa, (aproximativ 5% din populaţia regiunii, cu 14,4 % mai puţin decât în 1989). Şcolile destinate etnicilor declaraţi moloveni au drept limbă oficială limba moldovenească şi cele două comunităţi artificial create nu reuşesc să îndeplinească criteriile de minoritate importantă a statului ucrainian. La ora actuală în toată Ucraina locuiesc, conform statisticilor oficiale, 262.527 de etnici