Decembrie. Luna întunecată, friguroasă. Dar o lună frumoasă pentru că aduce oamenii împreună. Iar cel mai frumos decembrie est cel de la sat. Se petrece, se găteşte, se împodobesc casele, se fac oameni de zăpadă. Copiii râd, se bucură de zăpadă, se bucură unii de alţii. Se spun poveşti, se coc cozonaci, se dă cu sania. Bunicii devin foarte importanţi. Zurgălăii scutură ritmic liniştea serilor.
Colindătorii îşi dreg vocile cu vinars. Aerul miroase a tot felul de bunătăţi.
Îmi amintesc cu tot dragul de sărbătorile de iarnă ale copilăriei din Ardeal. Cum scârţâia zăpada sub bocanci. Cum cizmele şi bocancii lăsau apa să intre şi să ude ciorapii. Cum atârnam ciorapii uzi lângă sobă. Cât de bun era laptele cald cu caimac gros. Şi magiunul cu gust puţin afumat, cu pieliţe de prune răsucite un suluri mici, negre şi delicioase. Clătitele cu magiun. Pancovele. Bunătăţile copilăriei. Magia culinară a bunicii.
Bineînţeles ca cele mai importante nopţi erau cele cu cadouri. Moş Nicolae şi seara de Crăciun. Parcă ieri tremuram de emoţie, eu şi sora mea, nerăbdători să deschidem cadourile. Cum pe vremea aceea cadourile erau mult mai simple. Ţin mine că invariabil în pungile noastre cu cadouri aveam şi câte o portocală. Ne bucurăm la câte o portocală. Ce a trecut timpul!
A trecut timpul şi s-au schimbat şi aşteptările. Altele sunt cadourile, altele sunt dorinţele, altele sunt exigenţele. Acum nu se mai bucură nimeni la o portocală.
Actul de a face un cadou este un act complex. Un cadou frumos este un proces complicat, mult mai complicat decât obiectul în sine. Pentru a face un cadou frumos, trebuie să îl dai din inimă. Să pui suflet când îl cumperi, să te gândeşti dinainte. Cadoul trebuie să aibă un scop şi o poveste. Gândul, procesul alegerii cadoului potrivit este cel puţin la fel de important ca şi cadoul în sine. Nu valoarea monetară face succesul un
