Spuneam recent ca, daca tot ne cautam un nou proiect de tara, in loc sa trecem, vorba lui Sorin Ionita, la Romania 3.0, mai bine ne-am uita la proiectele incepute si lasate la mijloc, iar modelul european pe care ar trebui sa-l avem in minte ar trebui sa fie fosta surata comunista, Polonia.

Tara din blocul estic, la fel ca noi, iata ca dupa 23 de ani, Polonia a ajuns una dintre cele mai respectate voci europene, cu o putere tot mai mare, aproape sa intre in grupul restrans al greilor UE. Argumentul ei este in primul rand economic, unul forte, pe care multi analisti il definesc ca "miracolul polonez".

Am sa va dau cateva cifre. De la declansarea crizei, Polonia nu a fost nici macar o zi in recesiune economica. Si-a incetinit cresterea, dar a continuat-o, a tinut in permanenta capul deasupra apei. In 2009, cand UE a inregistrat o contractie economica de 4,5%, Polonia inregistra o crestere de 1,6%.

Europa nu isi va reveni in totalitate dupa criza decat la sfarsitul anului viitor, spun previziunile. Pana atunci, de la inceputul crizei, Polonia va fi crescut in total cu 16%. Din 1989 pana in 2007, economia Poloniei a crescut cu 177%, procent neatins de vreo alta tara UE.

Care este secretul acestei evolutii de poveste? Sunt mai multe.

In primul rand, Polonia a fost binecuvantata cu o alta clasa politica si cu lider cu adevarat providential. El se numeste Leszek Balcerowicz, cel care, sustinut de o clasa politica rationala, a pus in practica acea teribila trapie de soc a anilor '90, cu costuri sociale uiase, dar cu beneficii pe masura. Economia Poloniei a fost asanata, creandu-se bazele unei constructii sanatoase.

Dar terapia de soc nu a vindecat doar economia poloneza. A educat si mentalitatea polonezilor, care au inteles sa discearna intre fezabil si nefezabil, intre demagogie populista si realism eon