Ucraina trebuie sustinuta in lupta sa pentru democratie, Ucraina vrea sa se apropie de UE, Europa trebuie sa isi aduca aminte de scopul sau existential – sa raspandeasca libertatea si democratia in regiune. Acestea au fost declaratiile oficialilor europeni si editorialele marilor ziare continentale reduse la ideea de baza. Totusi, realitatea din Ucraina este mult mai complicata, iar cei care idealizeaza manifestatiile de la Kiev nu fac un serviciu nimanui.
Casa Artelor este o cladire superba situata pe dealul din spatele coloanei Independentei, ce troneaza mandra peste #Euromaidan. Ferestrele sunt inalte, exteriorul decorat cu arcade somptuoase, iar incaperile abunda in stucaturi si candelabre. In contrast cu aspectul vizual, simtul olfactiv este agresat dupa doar cativa pasi pe holurile lungi de zeci de metri. Circa 2000 de oameni sunt inregistrati in evidentele cladirii ocupate de manifestanti si cateva sute sunt in orice moment al zilei pe paturi intinse pe podele. Accesul la facilitati de spalat este redus, iar munca de protestatar infofolit in frigul Kievului e grea. Ziua dorm aici cei aproximativ 500 de barbati care asigura “garda de noapte”, imi spune un veteran al Revolutiei Portocalii din 2004 venit din Cernauti. E somer la circa 50 de ani dupa ce fabrica unde a lucrat a dat faliment, etnic rus si imi spune zambind “Traiasca Romania mare” intr-o romana stricata. “Stam pana la capat”. Capat inseamna demisia presedintelui Viktor Ianukovici, retragerea guvernului si dizolvarea Parlamentului.
“Spre deosebire de 2004, ce se intampla acum in Maidan se simte ca un maraton, nu ca un sprint. Batalia, in termeni generali, e una de rezistenta”, imi explica un ziarist independent pe care l-am intalnit in Casa Artelor. “UE e doar un pretext, un paravan de fum. Crezi ca cineva din Maidan a citit acordul de asociere cu UE sau ca da doi bani pe un semnal p
