Autofotografia a luat avânt în ultimii ani, odată cu ascensiunea smartphone-ului şi reţelelor sociale. Dincolo de narcisism, există motive în spatele fiecărei fotografii pe care ne-o facem noi.

Reţelele sociale au adus cu ele şi obiceuri păcătoase sau pur şi simplu care au dat dependenţă. Combină reţelele sociale, cu dictatura smartphone-urilor şi dai de un fenomen: selfie-ul. Acesta este o poză pe care noi ne-o facem personal: cu telefonul întors, cu camera frontală, cu un webcam sau în oglindă. În lipsa cuiva care să ne fotografieze, ne pozăm singuri pentru a nu ne mai simţi atât de singuri pe reţelele sociale. Curg like-uri sau comentarii. Selfie-ul e mai mult decât simplele poze făcute în oglindă de „piţipoance“ şi „cocalari“. Oameni educaţi, cu un profil serios de Facebook, apelează la ele.

Pentru a afla motivaţia din spatele unui selfie, am apelat la Facebook. Mi-am întrebat prietenii ce cred despre fenomenul acesta şi de ce-şi fac poze singuri. Până la urmă, foarte mulţi de pe reţeaua socială fac asta. Ştefan Iancu crede că „e o chestie evident narcisistă, estetică şi aproape autoerotică. Şi o strategie simplă de seducţie dacă arăţi şi altora pozele“. Liliana Simionescu îşi face selfie-uri atunci când crede că e drăguţă. „Am chef să rămân cu imaginea respectivă în minte. Nu le public pe Facebook pe toate, mai mult pe Instagram, unde pozele sunt private şi am doar câţiva oameni. Să îţi faci selfies e distractiv, cred că poate aşa vom învăţa să ne iubim mai mult“, crede Liliana.

Evoluţia unui fenomen

Prima oară când a fost folosit cuvântul selfie a fost în 2002, pe un forum din Australia. „Sorry about the focus, it was a selfie“ (trad. - „Scuze că e defocusată, a fost un selfie“). Potrivit cercetătoarei Judy Pearsall de la Oxford, selfie-ul a crescut pe reţelele sociale, o asemenea etichetă apărând pe site-ul de stocare foto Fl