Singura şansă de renaştere a fotbalului ieşean este elaborarea unui proiect de perspectivă, pe 4-5 ani, de construcţie a unei echipe de valoare.

Echipa de fotbal CSMS Iaşi, urmaşa de facto (nu însă şi "de jure") a regretatei Politehnica, a dezamăgit din nou publicul din Copou la sfârşitul unui sezon de toamnă în care şi-a păstrat şansele de promovare în primul eşalon, dar cu puţine perspective. Evident, se crede - şi se speră - că în perioada hibernală lotul va fi întărit, că se vor recupera punctele pierdute cu echipe contracandidate la promovare şi că la vară ieşenii vor gusta din deliciile reprezentării în Liga I. Dar ceea ce au văzut ieşenii pe stadioanele ligii secunde şi ceea ce au văzut la televizor în prima ligă, nu lasă prea mult loc de discuţii şi speranţe. În primul eşalon, de pildă, Corona Braşov este echipa care a preluat vânjos lanterna clasamentului şi aproape sigur va reveni la matinee. Înainte de a spera la promovarea CSMS, este de răspuns la o întrebare bună: poate echipa din Iaşi să învingă Corona, chiar pe stadionul din Copou? Din punct de vedere al subsemnatului răspunsul este dubitabil şi chiar dacă ar fi hotărât afirmativ, mai trebuie depăşite alte două-trei echipe pentru o eventuală menţinere. Asta în eventualitatea, extrem de dubitabilă, că CSMS va reuşi o promovare în forţă în primăvara care urmează. Cu alte cuvinte, dacă reuşim minunea promovării, există mari neşanse ca o nouă prezenţă ieşeană în Liga I să fie un simplu act de prezenţă şi atât. La fel cum se va întâmpla, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, cu echipele din alte discipline ce sălăşluiesc în dulcele târg (baschet, rugby etc.). Dar de ce oare se întâmplă ca fotbalul ieşean, care se hrăneşte din greu din banul public, în detrimentul altor discipline mai uşor de gestionat, să ajungă în situaţia acestora?

S-a tot spus şi s-a răspus că fotbalul finanţat