Beneficiile seminţelor de in au fost atât de mult promovate, încât s-a dezvoltat o adevărată industrie în jurul lor. Pe piaţă se găsesc în foarte multe forme, dar nu toate sunt la fel de eficiente pentu sănătate, spun specialiştii.

Seminţele de in, puţin mai mari decât cele de susan şi cu un înveliş tare, au o culoare care variază de la maro roşcat la auriu. Planta de in este una dintre cele mai vechi culturi din lume, provenind din China şi din Egiptul Antic.

Cunoscute pentru aportul lor esenţial de grăsimi de cea mai bună calitate, de fibre şi de antioxidanţi, seminţele de in rămân un bun subiect de cercetare pentru oamenii de ştiinţă, care le descoperă mereu noi proprietăţi. De exemplu, în ultimii ani, studiile au demonstrat că aceste seminţe au un rol foarte important în reducerea riscului de a suferi de diabet, de cancer şi de boli cardiovasculare.

Carol cel Mare credea atât de mult în beneficiile seminţelor de in, încât le cerea tuturor supuşilor săi să le mănânce. Ba a creat chiar şi legi pentru a se asigura de acest lucru. Numele latin al inului este Linum usitatissimum, adică „cel mai folositor“. De-a lungul timpului, toate aceste teorii au fost confirmate de ştiinţă.

Sunt seminţele de in cea mai bună sursă de Omega 3?

„Nu!“, răspund specialiştii. Într-adevăr, unul dintre principalele atuuri pentru care sunt recomandate cu căldură de medici seminţele de in îl reprezintă tocmai conţinutul bogat în acizi graşi polinesaturaţi Omega 3. Mare parte din acizii graşi Omega 3 constă, de fapt, în acid alfa-linoleic, una dintre cele două forme esenţiale de acizi graşi pe care trebuie să le aducem în organism prin alimentaţie, pentru a putea produce alte tipuri de grăsimi de care corpul are nevoie ca să funcţioneze la parametri optimi.

Acizii graşi Omega 3 din seminţele de in reduc nivelul colesterolului total şi al colesterol