Din cîte s-a putut vedea şi, fireşte, citi, am consacrat mai multe consideraţii Războiului dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta, identificat de mine ca un Război între două personalităţi şi nu între două instituţii: Preşedinţie şi Guvern.

Era de aşteptat ca un text despre relaţia Traian Băsescu – Victor Ponta să stîrnească numeroase comentarii pe forumul de discuţii. Am constat, nu fără satisfacţie, că la un moment dat s-au încins polemici între forumişti, iscate de prezenţa unor opinii adversare în legătură cu cei doi protagonişti.

După cum era de aşteptat, cei care plasează comentarii (unii forumişti, alţii postaci), nu văd în scrisul meu altceva decît lucrarea unui infiltrat al duşmanilor de clasă (duşmanii lui Traian Băsescu) în rîndurile oamenilor cinstiţi (fanii lui Traian Băsescu).

emarcu, un admirator atît de pătimaş al domnului preşedinte că nu-l pot decît invidia pentru trăirile tumultoase stîrnite de politica românească, îmi găseşte o "lucrătură murdară“ în afirmaţia că Traian Băsescu se înscrie între politicienii postdecembrişti cu simţul umorului, precum C.V. Tudor:

"«Ca din întîmplare», IC, după ce l-a comparat pe Ponta cu Lady Thatcher, cu Ludovicii, îl compară pe Preşedinte cu... Vadim. Oare de ce? Îi este oare chiar aşa de greu să găsească în viaţa internaţională (sau măcar în România) pe altcineva cu simţul umorului?

Dar sînt convins că IC ar fi putut găsi multe alte personalităţi al căror umor să-l compare pe al Preşedintelui Românei decît pe al nebunului naţional Vadim. Dar această comparaţie nu e deloc întîmplătoare. IC a hotărît că balanţa nu e înclinată suficient în favoarea lui Ponta, şi s-a gîndit să le ofere, lui Ponta şi lui Sârbu, o comparaţie din domeniul psihiatriei care să îi ajute un pic în acuzaţiile recente aduse lui Băse.

Ştiu că voi fi calificat drept postac, băsist, enoriaş... Dar trebuie să spun: Dl