Criticul literar Alex Ştefănescu, care pe blogul său se prezintă hâtru ca fiind bucovinean (deşi s-a născut la Lugoj, unde părinţii săi s-au aflat temporar), mărturisind că este „sentimental şi delicat” (deşi are „1,87 m înălţime şi cu mult peste 100 de kg”), declarându-se „necomunist din naştere şi irevocabil” (deşi a fost membru PCR) şi accentuând faptul că face critică literară (deşi scrie mai bine decât autorii asupra cărora se pronunţă), a fost prezent joi la Suceava, la lansarea unui volum de mărturisiri în care este intervievat de Ioana Revnic.

O întâlnire savuroasă şi reconfortantă

Ca să continuăm autoportretul pe care şi-l creionează pe blogul personal, trebuie să adăugăm faptul că Alex Ştefănescu spune că are „mulţi prieteni” (deşi iubeşte singurătatea), dar şi „mulţi duşmani” (deşi, aşa cum precizează el, are „o fire generoasă şi îngăduitoare”), că munceşte cu seriozitate şi se ţine întotdeauna de cuvânt (deşi trăieşte în România), că este mai cunoscut decât fraţii săi, Sanda şi Florin (cu toate că aceştia au mai multe calităţi decât el), şi că o iubeşte pe soţia sa, Domniţa (deşi recunoaşte că... îi plac toate femeile).

O întâlnire cu un astfel de personaj nu putea să fie decât savuroasă şi reconfortantă, iar publicul, care a participat la evenimentul ce s-a desfăşurat sub genericul „La Suceava, după 50 de ani” (Alex Ştefănescu a făcut şcoala primară şi liceul la Suceava între anii 1954-1965), a avut parte de o seară memorabilă, pe care, mai cu seamă femeile (despre care criticul nu s-a ferit să spună că-i plac), o vor nota cu acribie în jurnalele lor ilustrate (dacă mai există astăzi, în epoca digitală, astfel de jurnale hand-made, garnisite cu desene suave).

„Un recurs la memorie”, „o carte care face parte din universul autobiograficului”

Întâlnirea cu Alex Ştefănescu, pe care preşedinta Asociaţiei SEVA şi rea