In 9 mai 1994, Nelson Mandela a fost ales presedinte al Africii de Sud. Cel cunoscut si ca ”Madiba” a vorbit de la inceput de reconciliere desi fusese inchis timp de 27 de ani, in conditii dure, pentru convingerile sale politice. Avocat de profesie, Mandela s-a folosit de sport, mai precis de rugby pentru a uni o natiune. N-a fost deloc simplu. Populatia de culoare, cea care il adusese pe Mandela la putere, nu agrea acest sport socotit a fi al albilor. De altfel, la meciurile de rugby disputate in aceasta tara nu de putine ori spectatorii de culoare erau suporteri ai echipelor adverse… (acest aspect apare, de altfel, si in ”Invictus”, filmul regizat de Clint Eastwood)

In 1995, Africa de Sud a gazduit Cupa Mondiala in sportul cu balonul oval. Si desi nu era favorita, selectionata Springboks a reusit sa cucereasca trofeul, invingand in finala (15-12) pe marea favorita a competitiei, Noua Zeelanda. La acel meci, Mandela a aparut in tribuna cu tricoul verde al echipei de rugby a Africii de Sud, un tricou care era, pana atunci, un simbol al populatiei albe chiar daca pe emblema, alaturi de antilopa (springbok) figura inca din 1992 si protea regala, planta specifica formatiilor de rugby ale populatiei de culoare.

Presedintele i-a strans mana capitanului Francois Pienaar, iar apoi i-a oferit Cupa ”William Webb Ellis”. Si miile de spectatori prezenti pe stadionul ”Ellis Park” din Johannesburg, in majoriate albi, au scandat minute in sir: ”Nelson! Nelson!”

Acel gest simbolic a fost, de fapt, un semn al reconcilierii. Iar deviza ”O echipa, o tara!” a fost cea sub care s-a desfasurat Cupa Mondiala de rugby din 1995.

Respectul de care s-a bucurat Nelson Mandela, mai apoi, in tara sa, dar si in lumea intreaga, a fost si mai mare. De altfel, numele sau a fost atribuit trofeului care se atribuie anual la confruntarile dintre echipele