A murit Nelson Mandela. Moment să medităm şi la moştenirea acestui mare om politic.
Tărîmul inegalităţii.
Michael Roberts concluzionează. Mandela a încheiat apartheidul. Unui mic segment
And now the rich whites are joined by rich blacks who dominate businesses and exert overwhelming influence over the black leadership of the ruling ANC party. The ANC expresses the sharp divisions between the majority of working class blacks and the small black ruling class that has developed. These fissures erupt every so often as yet without a decisive break (as we recently saw with the shooting of striking miners by police under a black government). Mandela’s legacy was the end of apartheid; the struggle for equality and a better life continues with subsequent generations of his people.
Nelson Mandela scria în ianuarie 1990. Ce a urmat, pe partea economică, evident n-a mai mers după dorinţele iniţiale. Clasa conducătoare albă a ştiut să-şi prezerve după negocieri forme de securitate economică.
In January 1990, Nelson Mandela, age seventy-one, sat down in his prison compound to write a note to his supporters outside. It was meant to settle a debate over whether twenty-seven years behind bars, most of it spent on Robben Island off the coast of Cape Town, had weakened the leader’s commitment to the economic transformation of South Africa’s apartheid state. The note was only two sentences long, and it decisively put the matter to rest: “The nationalisation of the mines, banks and monopoly industries is the policy of the ANC, and the change or modification of our views in this regard is inconceivable. Black economic empowerment is a goal we fully support and encourage, but in our situation state control of certain sectors of the economy is unavoidable.” (vezi aici mai mult din analiza lui Naomi Klein)
Să nu uităm şi alte lucruri. CIA l-a liv