Deși avem tendința de a-l încadra în zona preparatelor bucătăriei naționale, pilaful este o mâncare “de import”. La noi a ajuns prin intermediul prietenilor noștri multiseculari, otomanii, care la rândul lor l-au preluat fie de la greci, unde l-au implementat trupele lui Alexandru Macedon revenite din Persia, fie de la arabi. Răspândit din sudul Asiei și până în America Latină, se prepară în fel și chip, comună rămânând fierberea orezului într-o supă conținând diverse ingrediente.
Rețeta de față nu este originală, fiind inspirată dintr-una de pe BBC Good Food. Ce mi-a plăcut la ea: faptul că nu trebuie să speli prea multe vase la sfârșit, toate ostilitățile desfășurându-se într-un singur recipient . Am folosit wokul meu bun la toate, care a costat ceva, dar și-a scos banii cu prisosință. Evident, fiind o rețetă britanică, nu putea să lipsească din ea curry ;) . Pe acesta l-am păstrat, însă am renunțat la legume și spanac pe care le-am înlocuit cu ciuperci, iar orezul basmati l-am substituit cu orezul nostru de uz general, clasic, cu bob rotund și ușor lipicios. Am mai umblat și la tehnologie, fierbând orezul ca pentru risotto și apoi finalizându-l la cuptor. A ieșit, vorba neamțului (care este cam zgârcit când vine vorba de laude): Nicht Schlecht! Cum ar veni pe românește “nu-i rău!”. Gata cu vorba și la treabă!
Continuare …
Deși avem tendința de a-l încadra în zona preparatelor bucătăriei naționale, pilaful este o mâncare “de import”. La noi a ajuns prin intermediul prietenilor noștri multiseculari, otomanii, care la rândul lor l-au preluat fie de la greci, unde l-au implementat trupele lui Alexandru Macedon revenite din Persia, fie de la arabi. Răspândit din sudul Asiei și până în America Latină, se prepară în fel și chip, comună rămânând fierberea orezului într-o supă conținând diverse ingrediente.
Rețeta de față nu este orig
