Un camarad de joacă al marelui artist îşi aminteşte de talentul precoce al marelui comic şi om de teatru. În 1970, la comemorarea a 90 de ani de la naşterea lui Constantin Tănase, când la Vaslui avea loc prima ediţie a Festivalului de Umor « Constantin Tănase » în urbea natală a marelui comic încă se aflau în viaţă oameni care l-au cunoscut, au copilărit împreună, au fost tovarăşi de năzdrăvănii. Unul dintre vasluieni a asistat cu admiraţie la primele sale spectacole, neoficiale, date în curte, prin magazii sau în beciuri.

Puştiul Costică şi trupa lui de cartier

La sărbătoarea celor 90 de ani de la naşterea lui Tănase, Gheorghe Chiriac, pe atunci un pensionar tipograf din Vaslui a povestit cum şi-l amintea el pe Tănase, care era cu opt ani mai mare. Perioada de care-şi amintea vasluianul era aceea în care Tănase făcea şi primele încercări, copilăreşti, însă din care se întrevedea încă de pe atunci talentul artistic, încercări reuşite de altfel de a pune în scenă piese de teatru “...Eu eram dintre aceia care, zburliţi şi nemâncaţi, însă neobosiţi, ne ţineam liotă după Costică şi trupa lui. Urmăream pe brânci, din uşa coteţului, spectacolul care se desfăşura în interior, până ce ne biruiau păduchii de pasăre şi atunci fugeam într-o magazie “închiriată” ad-hoc de noi sau în beciul casei lui Tănase, după cum erau “vremurile”, adică după termenii în care ne aflam cu gospodarii din cartier. Mai mici şi mai neajutoraţi, după câteva lacrimi eram admişi să vizionăm spectacolul, chiar şi fără nasturii de rigoare, căci de la un timp se cam isprăviseră, bietele mame prinzând de veste cum stau lucrurile. De fapt, generozitatea a fost întotdeauna o componentă sufletească a lui Costică. Impresionant nu este că a fost generos, ci că a rămas. Întrebat odată de ce se tot duce la Vaslui cu trupa şi păzeşte aşa de tare să nu omită acest oraş din vreun turneu, nu i-i pest