Cu statutul si reputatia lor traditionala din vremea regimului trecut, de zona dezvoltata care a stabilit standardele de calitate in fosta Uniune Sovietica, tarile baltice se impun astazi ca un model al locului, in sensul celor de mai sus.

Acolo, apelurile politicienilor, expertilor, societatii civile si ale comunitatii oamenilor de afaceri, la ratiune si dezvoltare regionala cu Rusia si alti vecini ex-sovietici au intrat, de pe acum, in consumul mediatic cotidian si in constiinta publica. Temele in disputa cu superputerea geoeconomica vecina: ocupatia sovietica din anii ’40-’91 si pretentii de compensatii materiale; deportari masive de populatie baltica in Siberia dupa Al Doilea Razboi Mondial; neacordarea cetateniei pentru populatia rusa colonizata in perioada ’40-’90; conflicte teritoriale la frontiera de nord-est cu Rusia; monumentul ridicat in 2002, al soldatilor din Divizia 20 grenadieri SS din armata germana (Divizia a I-a estoniana) cazuti in Rusia in conflagratia mondiala trecuta; indepartarea Statuii soldatului sovietic din centrul Tallinnului (Estonia), urmata de un val de atacuri cibernetice venite, se spune, dinspre Rusia etc. toate acestea si multe altele se atenueaza, treptat, sunt reluate si mediatizate mai degraba ocazional, sau sunt lasate pe seama comisiilor bilaterale de istorici. Lovite si ele puternic de criza actuala, tarile baltice nu s-au putut si nu se pot astepta, in viitorul previzibil, la un ajutor economic substantial din partea UE. Din 2011 incoace, cu Grecia, Irlanda si Spania pe prima lista de apeluri urgente la 112, la Bruxelles, Estonia, Letonia si Lituania s-au descurcat singure, au facut din dezvoltarea afacerilor catre Est punctul prioritar pe agenda lor de politici externe. O atmosfera pragmatica, de afaceri, s-a instaurat pretutindeni, din nord, de la frontiera ruso-estoniana si podul in constructie peste raul Narva,