Singurul lucru la care excelează cu adevărat cei de la standul cu mâncare din Târgul de Crăciun este prezentarea.

Am stat mai bine de zece minute la coadă să comand. Joi, la prânz, erau minus două grade în Piața Mare și practic nicio coadă. Și cu toate astea trebuie să aștepți mult și bine. Dialog între vânzătoare și domnul din fața mea:

-Muraturii doriți?

-Muraturii?! Dar de unde sunteți?

-Hungaria!

-Și ați învățat românește?

-Pic.

-Înainte sau după ce ați plecat din România?

-...?!

Revenind la mâncare eu am comandat așa: piept de pui pe grătar cu cartofi prăjiți, o porție dintr-un fel de tocană de carne de porc cu legume, o porție de carne de pui călită cu niște ceapă, și niște murături, un fel de varză acră-dulce, plus câteva felii de pâine. Totul a costat puțin sub 50 de lei și ne-am cam săturat trei persoane. La minus două grade este imposibil să mănânci în aer liber, totul se sleiește instant. Nici vinul fiert nu te ajută, doar îți mai taie din pofta de mâncare. Așa că ne-am întors să mâncăm în redacție. În principiu, mâncarea este bună dar nu impresionează cu nimic. Mănânci să nu zici că nu ai mâncat la cel mai frumos târg de Crăciun din România. Legumele aveau gust de mâncare chinezească, ceva între dulce și sărat, iar varza murată a fost mai mult dulce decât acră. Per total acceptabil. Dacă se mai întâmplă vreodată să mi se facă foame iarna aceasta prin Piața Mare, iau fără emoții un vin fiert de la ”unguri” și mă duc să mănânc la căldură, la un restaurant decent. Ai de unde alege.

Altceva însă mi s-a părut interesant la vecinii maghiari care vând mâncare la Târgul de Crăciun. Au grijă să cântărească cu atenție fiecare comandă primită și indiferent că soliciți sau nu, primești bon fiscal. Aici este o diferență de mentalitate.

Singurul lucru la care excelează cu adevărat cei de la standul